În aceasta luna, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Leontie, si a celor împreuna cu dânsul, Ipatie si Teodul.
Acesta era de neam din Grecia, si fiind om mare la trup si cu virtute s-a facut ostas. Si a fost si la razboi, si vitejeste s-a lovit cu vrajmasii si a biruit de multe ori. Fiind om cu minte si cu înteleapta socoteala, a fost împodobit cu îmbracaminte, si cu semne de voievod. Dupa aceea aflându-se el în Tripoli din Africa, pri-mea cu dragoste pe saraci si-i ospata cu mese împaratesti si se închina lui Dumnezeu în chip ales si curat. Prinzând de veste de aceasta Adrian, guvernatorul Feniciei, care era în zilele lui Vespasian, a trimis catre Leontie pe tribunul Ipatie si cu alti doi ostasi, dintre care pe unul îl chema Teodul. Deci mergând Ipatie pe cale, a fost cuprins de friguri rele, si a auzit glas ce venea de sus, aratându-se ca un înger la dânsul. Iar glasul îi poruncea ca de va vrea sa se mântuiasca de boala, sa cheme de trei ori în ajutor pe Dumnezeul lui Leontie. Si glasul acela l-a auzit si Teodul; iar dupa ce a facut ce i s-a poruncit de catre înger, s-a vindecat de friguri; si întâmpinând pe sfântul si necunoscându-l întâi ca acesta era Leontie pe care îl cauta, a fost primit de dânsul însusi. Apoi cercetând pe Sfântul Leontie, l-a numit cu fatarie prieten al sau si al zeilor sai. Iar sfântul a spus ca el este Leontie robul lui Hristos, si ca se scârbea si se ferea de cei numiti de ei dumnezei; dupa ce au auzit acestea tribunul si Teodul, au cazut înaintea sfântului, cersind de la dânsul har ca sa fie si ei ai lui Hristos. Atunci rugându-se sfântul pentru dânsii, se spune ca a venit un nor de apa de la cer, care i-a botezat si i-a luminat, si i-a îmbracat cu vesminte albe. De care lucru tulburându-se necredinciosii, au vestit despre toate guvernatorului Adrian. Deci, aducându-i acesta înaintea sa si îndemnându-i ca sa se desparta de credinta lui Hristos, nu a putut sa-i plece; drept aceea, a poruncit de au spânzurat pe Sf. Ipatie si l-au strivit iar pe Sf. Teodul l-au batut cu sabii de lemn. Dupa acestea li s-au taiat capetele, si asa si-au dat sufletul lui Dumnezeu.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eterie.
Acesta a fost pe vremea împaratiei lui Diocletian si fiind pârât, a stat înaintea conducatorului Eleusie, si marturisind pe Hristos, a fost întins si ars cu faclii aprinse si patruns pe subtiori, si întepat pe spate si pe coapse cu tepusi de fier înrosite în foc si în multe alte feluri chinuit, iar mai apoi i-au taiat capul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Ipat si Teodul, cel ce a marturisit împreuna cu Sfântul Leontie, si care prin sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Erasm, care cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor doi mucenici din Cipru, care arzându-li-se picioarele, s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Leontie, pastorul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Leontie, cel ce a sihastrit în sfânta Chinovie a Mânastirii lui Dionisie, izvorâtorul de mir, si care cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Soborul mai-marelui Arhistrateg Mihail, aproape de Sfintul Iulian la For.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.