În aceasta luna, în ziua a douasprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Proclu si Ilarie.
Acesti sfinti au trait în zilele împaratului Traian si ale lui Maxim ighemonul. Ei erau de neam din satul Caliptul, aproape de Anghira. Deci, fiind prins Sfântul Proclu si marturisind pe Hristos înaintea împaratului, a fost dat pe seama lui Maxim ighemonul, si a fost cumplit chinuit. Dupa acestea fiind dus ca sa fie omorât cu sageti, s-a întâlnit cu nepotul sau Ilarie, care s-a închinat mosului sau. Si pentru aceasta a fost prins de catre elini.
Sfântul Proclu ranit de multimea sagetilor s-a mutat catre Domnul. Iar Sfântul Ilarie, marturisind ca este crestin, a fost mult chinuit si apoi, taindu-i-se capul, a fost pus cu Sfântul Proclu la un loc.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Mihail Maleinul, duhovnicescul parinte al celui dintre sfinti Parintelui nostru Atanasie din Athos, care cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Serapion cel nou, care în foc s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Andrei Stratilatul, Faust, Mina si cu sotii lui.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant; de cea parte la Sigmata.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Veronica, pe care a vindecat-o Hristos de curgerea sângelui, si care cu pace s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste-ne, si ne mântuieste pe noi. Amin.
Tot în acesta zi praznuim pomenirea Sfintei Icoane a Maicii lui Hristos Dumnezeu, cea cu dumnezeiasca minune zugravita, numita "Prodromita".
Aceasta icoana, prin dumnezeiasca iconomie, cu minune s-a închipuit în capitala Moldovei, Iasi, în anul de la întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul, 1863, luna iunie, 28 de zile. A carei praznuire, din pricina praznicului Sfintilor Apostoli, ce cade a doua zi, s-a asezat în 12 zile ale lui iulie.
Aceasta icoana facatoare de minuni în acelasi an a fost adusa în Sfântul Munte Athos; si se afla în Chinoviul Român în sfânta biserica catedrala, ce are hramul Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu si a Preacuratei Maicii Sale, pururea Fecioarei Maria.
POVESTIRE
Despre facatoarea de minuni Icoana a Preasfintei Stapânei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.
Plina de bucurie, plina de duhovniceasca veselie si de toata lauda este praznuirea pe care o savârsim astazi, frati crestini. Este pomenirea minunii ce s-a facut cu aceasta preaslavita icoana a Maicii lui Dumnezeu, a carei istorie începe în acest fel.
Iubiti crestini! Stim ca între milostivirile mari si fara de numar care neîncetat se revarsa de la Parintele îndurarilor asupra preaiubitei Sale fiice, sfânta si drept slavitoarea Biserica, este si bogatul dar al preaslavirii sfintelor icoane pe pamânt. Caci prin minunata sa putere dumnezeiasca, minuni se savârsesc prin ele. Dumnezeu si prin sfintele icoane preaslaveste pe cei ce îl preaslavesc prin credinta vie si prin viata placuta Lui. Prin acest mare dar, cu primirea dreptei si adevaratei credinte s-a luminat si straluceste si a noastra patrie, si bisericile ce sunt în România au ajuns pomi de viata, slobozind din sine adânci radacini ale credintei celei dreptslavitoare. În toate partile tarii au adus roade de drepte si îmbelsugate slaviri, încât au împodobit toata fata pamântului României cu roditoarele sale mladite prin sfintele icoane, de minuni facatoare. Dar nu numai în zilele dreptslavitorilor nostri stramosi, care ardeau cu duhul pentru dreapta credinta, a înmultit Domnul minunile Sale, prin aratarea si descoperirea sfintelor icoane, ci si în timpurile noastre acestea, sarace de credinta, a revarsat asupra noastra un îmbelsugat râu de aceeasi nepomenita a Sa milostivire, ca sa adape inimile cele cuprinse de uscaciunea putinei credinte, spre a rasari în ele fapte bune crestinesti. Astfel cu vointa Domnului a rasarit aceasta icoana neispravita de mâna omeneasca, care izvoraste tuturor cinstitorilor ei viata si bucurie.
În anul 1863, parintii ieroshimonahi Nifon si Nectarie, fondatorii Schitului Prodromul din Muntele Athos, plecând sa vina în tara româneasca pentru trebuintele acelui schit, aveau la inima dorinta si evlavia pentru o sfânta icoana mai însemnata si de minuni facatoare a Maicii lui Dumnezeu, care sa fie spre mângâierea celor ce se vor afla în acest sfânt locas, dupa cum mai toate mânastirile Sfântului Munte au câte o icoana facatoare de minuni.
Deci aflându-se parintii Nifon si Nectarie în orasul Iasi, capitala a Moldovei, au început a cerceta acolo un zugrav mai Iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Maicii lui Dumnezeu. Si din pronia dumnezeiasca, au gasit pe un zugrav batrân, cu numele Iordache Nicolau, care s-a învoit sa le faca aceasta sfânta icoana dupa modelul ce i-au dat parintii. Însa i-au pus si îndatorire ca sa lucreze cu post, adica de dimineata pâna când va flamânzi, neluând nimic în gura; iar dupa masa sa nu mai lucreze la aceasta sfânta Icoana, si într-acest fel sa urmeze cu lucrul Icoanei pâna la savârsirea ei. Si a primit numitul zugrav învoiala aceasta cu toata multumirea si evlavia, zicând doar ca el nu poate lucra acum ca mai-nainte, ca a îmbatrânit si-i tremura mâinile; iar parintii Nifon si Nectarie l-au mai îmbarbatat, zicându-i sa se sileasca si sa aiba credinta ca îi va ajuta Maica lui Dumnezeu. Si asa bunul batrân zugrav a început lucrul cu multa evlavie, si lucra bine si cu buna sporire câmpul si hainele, iar fetele le-a lasat la urma dupa obiceiul zugravesc. Deci dupa ce a ispravit vesmintele dupa stiinta mestesugului sau, a început a lucra la chipul Maicii Domnului si al Domnului nostru Iisus Hristos. Dând mâna întâi si a doua, a mai ramas putin ca desavârsit sa le îndrepteze si sa le savârseasca. A doua zi de dimineata s-a sculat si a început a lucra iarasi la fete, ostenindu-se cu mare staruinta mai toata ziua, ca doar ar putea sa le îndrepteze si sa le savârseasca. Însa lucrul iesea cu totul dimpotriva: ca nu numai ca nu a putut sa le îndrepteze, ci cu totul le-a stricat, încât au ramas fara de chip, strâmbe, urâte si nepotrivite. Acestea vazând binecuvântatul batrân zugrav. s-a mâhnit si s-a scârbit, nepricepând ce va sa fie lucrul acesta. Si a încetat de a mai lucra zicând: "Pacat de osteneala si postul ce am suferit atâtea zile, lucrând la aceasta Icoana în zadar; Dumnezeu sa ma ierte, nu stiu ce sa mai zic: ca de asta-noapte cu toata silinta ma chinuiesc si nu pot sa le îndreptez; ba înca, acum chiar cu totul le-am stricat, ca si când mi-as fi uitat mestesugul".
Din întâmplare s-au dus în ziua aceea la dânsul parintii Nifon si Nectarie, ca sa vada cum merge zugravirea sfintei Icoane, si când au vazut-o si ei în acea stare, s-au mâhnit foarte si s-au socotit nevrednici sa faca acest dar Schitului lor zicând:
"Nu voieste Maica Domnului dorinta si evlavia noastra". Dar parintii au lasat lucrul la buna vointa a Maicii lui Dumnezeu, si mângâind cât au putut si pe tristul zugrav, i-au zis sa se apuce si sa ispraveasca icoana pe cât îi va fi cu putinta fiindca ei tot o vor lua oricum va fi, si plata ostenelii lui o vor da deplin, dupa cum s-au tocmit.
În acea vreme s-a întâmplat de era acolo cu parintii si parintele ieromonah grecul Grigorie Esfigmenitul, în sinodia parintelui Arhiereu Nill Pentapoleos, care vazând Icoana într-acest fel, a zis parintilor Nifon si Nectarie: "Pacat de cheltuielile ce faceti sfintia voastra si va rog sa nu duceti o astfel de icoana în Sfântul Munte, ca acolo sunt destui zugravi cu mult mai buni, care pot cu adevarat sa faca o icoana cum se cuvine, dupa dorinta sfintiilor voastre". Parintii i-au raspuns ca poate o vor darui în tara la vreo biserica mai saraca.
Apoi parintii au plecat si s-au dus la metocul lor, iar batrânul zugrav a acoperit Icoana cu o pânza curata, si încuind cu cheia usa odaii unde lucra Icoana a ramas foarte mâhnit, nemâncând nimic în ziua aceea, ci numai se ruga si se închina pâna la obosire, si asa s-a culcat. A doua zi, sculându-se mai de dimineata si luând cheia, a deschis usa odaii unde lucra si a început a-si gati cele trebuincioase pentru zugravit, având multa dorinta si evlavie ca sa se apuce de lucru; si facând câteva metanii, se închina si se ruga Maicii lui Dumnezeu, ca sa-i lumineze mintea si sa-i ajute. Si mergând la Icoana ca sa se apuce de lucru, a ridicat pânza de pe fata Icoanei, si atunci, o, minune a Maicii lui Dumnezeu!, a vazut cu adevarat ca sfintele fete sunt cu dumnezeiasca minune îndreptate, încuviintate si de la sine savârsite, si pline de dumnezeiesc har si dar. Aceasta preaslavita minune vazând-o batrânul zugrav, împreuna cu ucenicii sai, se minunau si preaslaveau pe Maica lui Dumnezeu ca ea singura cu minune dumnezeiasca si-a preaslavit sfânta sa fata si a Fiului sau, pe care minune spre mai buna adeverire, cu înscris si punerea pecetii si a iscaliturii lui, a dat parintilor Nifon si Nectarie, care martu-rie s-a pus sa se pastreze în arhiva acelui schit. Iar cuprinderea ei este într-acest fel:
"Eu Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta sfânta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu însusi mâna mea, la care a urmat o minune preaslavita în modul urmator: "Dupa ce am ispravit vesmintele dupa mestesugul zugravelii mele, m-am apucat sa lucrez fetele Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; dupa ce am dat mâna întâia si a doua, de noapte apucându-ma ca sa o zugravesc desavârsit, privind eu la chipuri cu totul au iesit dimpotriva, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul; si asa fiind, seara m-am culcat scârbit nemâncând nimic în ziua aceea, socotind ca a doua zi sculându-ma sa ma apuc mai cu deadinsul. Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-ma ca sa-mi lumineze mintea, sa pot ispravi sfânta ei Icoana. Si când m-am dus sa ma apuc de lucru, o! preaslavite minuni ale Maicii lui Dumnezeu! S-au aratat chipurile drese desavârsit precum se vede, si eu vazând aceasta minune n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi cu greseala am facut aceasta ca sa dau lustru la o asemenea minune". Aceasta este povestirea acestei sfinte Icoane".
Minunea aceasta s-a întâmplat în noaptea spre 28 iunie si din pricina praznuirii Sfintilor Apostoli, s-a mutat slujba Icoanei, astazi 12 iulie.
Parintii Nifon si Nectarie, fiind la metocul schitului, din orasul Iasi, îngrijorati si întristati, nestiind nimic de aceasta minune, vad ca vine unul din ucenicii zugravului foarte repede si obosit, spunând în gura mare: "Sa trimiteti curând sa ia sfânta Icoana, fiindca în noaptea aceasta singura s-a zugravit, si acum poporul nu mai încape privind acea minune". Deocamdata parintii nu credeau cele graite de ucenic, si cu ideea aceasta au trimis pe parintele Dosoftei schimonahul care avea ascultarea de metocar în Iasi; si ajungând parintele Dosoftei la casa zugravului, nu putea intra sa vada sfânta Icoana, de îmbulzeala poporului. Învelind sfânta Icoana cu o pânza curata, a adus-o la metoc urmat fiind de popor. Iar în metoc venind, au închis portile si n-au mai lasat pe nimeni sa intre, pâna se vor sfatui ca ce este de facut.
Grabnic parintii au facut cunoscut Sfintei Mitropolii aceasta minune. Si venind însusi preacinstitul mitropolit Calinic Miclescu, cu tot clirosul sau, au vazut sfânta Icoana, si crezând i s-au închinat cu toata evlavia, minunându-se si zicând: "Cu adevarat, mare dar ne-a daruit Maica lui Dumnezeu prin aceasta minunata si preaslavita Icoana a sa".
Apoi dând binecuvântare prin sfintirea apei, a intrat poporul la metoc spre închinare la sfânta Icoana, si cerând a le citi paraclise si a face agheasma, cu care stropindu-se a început darul Maicii lui Dumnezeu a lucra prin aceasta sfânta Icoana si a face minuni multe, pe care parintii de la metoc nu le-au însemnat, fiind obositi de îmbulzeala poporului, care cerea neîncetat a li se citi paraclise si agheasme, încât nu puteau sa tie socoteala de cine cu ce se foloseste, si mai ales ca erau amenintati de oraseni de a le opri Icoana acolo, zicând ca a lor este, fiindca în Iasi s-a facut minunea, cu zugravirea dumnezeiestilor ei fete.
Acestea întelegând parintii Nifon si Nectarie si vazând ca se înmulteste poporul neîncetat, au ridicat cu grabire sfânta Icoana si au plecat spre Sfântul Munte.
Plecând din Iasi, au venit cu sfânta Icoana în orasul Husi. Dar si aici, mult s-au mirat, cum a simtit poporul, fiindca seara târziu au sosit la Episcopie, si a doua zi când s-a luminat, îndata s-a umplut Episcopia de popor. Însa parintii îndata au plecat, temându-se ca nu cumva sa-i urmareasca de la Mitropolie, ca acum se înstiintase si Voda Cuza si zicea: "Sa se opreasca Sf. Icoana, fiindca s-a facut minunea în tara".
Din Husi au mers în orasul Bârlad, ducând sfânta Icoana la casa doamnei Ecaterina Sutu, care cu multa dragoste si cucernicie a primit venirea sfintei Icoane. Aflând protoiereul din Bârlad a poftit pe parinti sa aduca sfânta Icoana în catedrala orasului, ca sa se închine tot poporul de acolo. Si începând a se închina multimea din acel oras, iarasi sfânta Icoana a savârsit si acolo multe minuni.
Din Bârlad, au venit parintii cu Sf. Icoana la Galati, si au pus-o în biserica Sfintilor împarati.
Dupa plecarea sfintei Icoane din Iasi, în urma a urmat o prea slavita minune, si de mare mirare în acel tinut. Într-un han la drum, era un evreu cu sotia sa si cu copiii; acel evreu ducându-se dupa negotul sau, a lasat în han pe sotia sa cu copiii si o sluga. S-a întâmplat însa si a murit unde s-a dus si un alt prieten al lui, evreu asemenea, îngropându-l a luat marfa si paralele ramase, aducându-le evreicii, sotiei mortului, spunându-i de întâmplarea mortii barbatului ei. Iar dupa ce s-a dus evreul acela strain, vrajmasul a pus în mintea slugii ca sa omoare pe evreica si luându-i averea sa se duca de acolo; deci, pândind-o noaptea, când era singura numai evreica cu copiii, a intrat la dânsa pe când dormea, si a început a o ameninta ca o va omorî de nu-i va da banii. Iar ea vazând primejdia, si dupa toate rugamintile nefolosind nimic, a scos tot ce a avut si i-a dat, numai sa-si scape viata. Si luând sluga aceea banii si lucrurile date, a intrat în alta grija, socotind ca evreica are sa spuna la oricine va veni în han si va fi vadit. Deci ca sa fie fara de grija s-a plecat în gândul sau, sa o spânzure; si gatind spânzuratoarea, evreica plângând se ruga catre dânsul, ca sa o lase cu viata, dar el îsi cauta de planul sau. Între acestea si-a adus aminte evreica de zugravirea cu dumnezeiasca minune a sfintei Icoane, fiindca strabatuse aceasta veste pretutindenea; si la acea nevoie a început cu lacrimi a se ruga ca o crestina, zicând: "Maica Domnului! daca chipul tau cu adevarat s-a zugravit de dumnezeiasca minune, precum am auzit, izbaveste-ma de aceasta primejdie, si atunci voi crede, si ma voi boteza eu si toata casa mea". Acestea si alte mai multe zicând evreica cu mare plângere, sluga s-a apropiat de evreica sa o puna în lat; dar socotind el ca este prea sus si nu o va putea ridica, a pus un scaun sub el, si latul în gât, sa vada daca este potrivit; si cum a calcat el nu se stie, ca a sarit scaunul de sub picioarele lui, si a ramas el însusi spânzurat. Iar evreica, vazând aceasta minune, a crezut cu toata casa sa si s-a botezat dupa cum se fagaduise.
La plecarea parintilor Nifon si Nectarie din Galati cu sfânta Icoana aproape de pornire fiind, s-a facut fata sfintei Icoane, "ca ghermesit", adica valuri de-a curmezisul obrazului ca asudata, apoi intrând în vaporul austriac Loid, se mirau toti de acest chip minunat al sfintei Icoane, câti se aflau în vapor, nu numai calatorii crestini ortodocsi, dar si austriecii matrozi, cinstindu-l si închinându-i-se. Ajungând parintii cu sfânta Icoana în Sfântul Munte, la arsanaua schitului, au trimis veste sus la schit, ca sa se pogoare preotii îmbracati în sfintele vesminte, cu cântari si tamâieri, spre întâmpinarea sfintei Icoane. Si asa dusa fiind Sf. Icoana, cu mare pompa, în sunetul clopotelor, a fost asezata în aceasta sfânta biserica, unde se vede de toti, si i se face astazi aceasta obsteasca praznuire.
În acest schit, se afla atunci un frate topit de boala cu numele Inochentie, care numai prin suflare se cunostea ca este viu, de trei saptamâni nemâncat si nu mai vorbea nicidecum. Si cum a intrat sfânta Icoana în schit, ca dintr-un somn s-a trezit si a cunoscut ca a venit Maica lui Dumnezeu închipuita pe icoana. Deci a cerut sa-l duca ca sa se închine si el, si închinându-se, acesta a grait catre Sfânta Icoana: "Maica lui Dumnezeu! de-mi este de folos sa mai traiesc însanatoseaza-ma, caci cred ca poti; iar daca traind, mai rau ma voi strica, mai bine sa mor acuma, decât sa ma chinuiesc asa; fie voia ta, cum voiesti, Stapâna mea, si cum cunosti ca îmi este de folos". Acestea el zicând s-a întors la chilia sa, vesel si plin de duhovniceasca bucurie; dar nu a spus nimanui, ci îndata a cerut camasa curata ca sa se schimbe, apoi a cerut sa se îmbrace si în toata rânduiala monahiceasca, ca era schimnic, si a cerut împartasirea cu preacuratele Taine. Dupa ce s-a îmbracat si s-a împartasit, n-a trecut un ceas de când se închinase la sfânta Icoana si si-a dat duhul.
Înca si alt frate anume Serghie, crezându-si mintii sale, a fugit din schit nespunând nimanui, si s-a dus de s-a bagat într-o pestera pustie, cu socoteala, ca sa se apuce de o nevointa mai mare. O data, rugându-se el dupa obicei, s-a pogorât deasupra capului sau un luceafar luminos, si sta asa în vederea ochilor lui; însa el îsi facea canonul sau. Apoi acel luceafar, atât de tare a trasnit, încât a cazut la pamânt si el a ametit si a surzit. Iar dupa trei zile s-a desteptat, însa desavârsit surd si de tot slabit; cu toate acestea, cum a putut a venit la schit, si a marturisit întâmplarea. Însa toti cei ce-l vedeau îl auzeau si întelegeau ce spunea el, iar ceea ce i se spunea, el nimica nu auzea, fara numai prin scrisoare se întelegeau cu dânsul. Si facându-li-se mila l-au dus la sfânta Icoana, înaltând cu dinadinsul rugaciuni pentru el. Si asa Maica lui Dumnezeu l-a vindecat ca i-a venit auzul ca si mai înainte.
Alta data pe un mester dintre cei ce lucrau în schit, din nestiute judecatile lui Dumnezeu, l-a apucat un duh necurat, care foarte rau îl chinuia. Si aducându-l înaintea sfintei Icoane, citindu-i acatiste si paraclise, s-a izbavit de acea neputinta.
Si aceste spuse sunt numai cele care s-au vazut cu ochii, de unii din parinti, si altele ni le-au spus cei care s-au folosit de la aceasta sfânta Icoana. Pricina însa care ne-a îndemnat sa scriem si aceste putine este pentru slava Maicii lui Dumnezeu, si spre folosul celor care nu cunosc minunea zugravirii acestei sfinte Icoane. Iar daca cineva nu crede, noi ne-am facut datoria cuvenita de a scrie aceste minuni. Noi însa credem si marturisim ca Maica lui Dumnezeu, pururea a savârsit si savârseste minuni, pâna la sfârsitul veacurilor, din bunatatea sa, spre folosul celor ce cred si se închina ei, cu credinta si cu dragoste.
Într-un an, la zece iulie, parintii din chinovie rânduiti a pescui s-au pogorât noaptea la mare la arsana, ca sa arunce toate mrejile spre pescuire, desi în timpul acesta nimeni, nici mânastirile, nici oricare alt pescar, nu arunca mreji, fiindca apa este calda, si pestele umbla în fata apei pe deasupra, si de aceea nu se prinde pestele în mreji. Însa parintii, fiind trei la numar, au zis: "Noi sa cercam si sa aruncam mrejile, si Maica lui Dumnezeu, de va voi, puternica este". Iar unul dintre acesti trei monahi, fiind cam cu îndoiala, a îndraznit a zice întru sine: "Sa vad acum daca Icoana aceasta a Maicii Domnului s-a zugravit cu minune, dupa cum spun parintii, sa faca sa se prinda peste în timpul acesta de vara si atunci voi crede fara îndoiala". Si asa au aruncat în mare cinci bucati de mreji, 80 de stânjeni bucata, si le-au lasat în mare, nu trei ceasuri dupa obicei, ci 5 ca sa se pescuiasca bine; apoi au început a le scoate, si nu gaseau într-o bucata de mreaja decât 4 sau 5 pestisori mici, si asa au urmat la toate bucatile de mreji; iar când au scos bucata cea mai de pe urma, au început acesti parinti a cârti, ca Maica Domnului nu a voit si pacat - ziceau - de osteneala care o au facut dânsii. Si cum scosesera mreaja mai mult de jumatate, iata ca, fara de nadejde fiind, Maica lui Dumnezeu nu i-a lasat împutinati, aratându-le minune: ca dintr-un capat de mreaja au scos 30 oca de peste.
Marimea acestei sfinte Icoane este în lungime de 4 palme si jumatate, iar latul dupa analogie. Nu este facuta dupa nici una din icoanele facatoare de minuni, ci este facuta dupa un nou plan al zugravului. Fata ei este cum este culoarea grâului; nasul, gura, barbia sunt foarte potrivite la masuri, iar ochii, atât dar au, ca si cum ar soarbe inima privitorilor; cu toate acestea cautatura este cu stapânire; si privind cineva cu întelepciune si cu luare aminte în fata acestei sfinte Icoane, va vedea caracter de mare neam, amestecat cu o blândete, cu care arata ca este însasi Maica lui Dumnezeu închipuita pe Icoana, si plina de Dar dumnezeiesc si nu poate nimeni sa o priveasca fara sa nu simta în inima sa dulceata duhovniceasca, bucurie si umilinta, fara numai de va fi vreun om prea îndaratnic si întunecat la minte, ca sa nu simta nimic din acestea, ca numai din privirea ei se încredinteaza fiecare cum ca nu este savârsita de mâna de om, precum marturisesc si strainii care vin de o vad, ca nu sta numai într-un chip sfânta ei fata, ci uneori se cam smoleste, alteori se îngalbeneste. Iar la privegherile cele de toata noaptea, la praznice împaratesti si mai ales la aceasta praznuire de acum, atât este de vesela si voioasa cum este un trandafir, încât privitorilor nu li se pare ca vad chip, ci ca si cum ar privi chiar pe adevarata Maica lui Dumnezeu. Si sta în strana în mijlocul bisericii, cu podoabe încuviintata, atragând ochii tuturor si nesatioase priviri având. Si precum odinioara a vazut-o Sfântul Dionisie Areopagitul, în Sfântul Sion. asemenea si în Sfântul Munte, a vazut-o, treaz fiind. În dumnezeiasca vedenie, Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, sezând pe scaun, ca o împarateasa, înconjurata de îngeri si de arhangheli, si de toti cuviosii Sfântului Munte, slavind-o si închinându-i-se ei, care avea palate de aur înalte, catre partea ce se zice Vigla. În acest loc acum, cu ajutorul ei, s-a facut aceasta noua biserica, întru slava Fiului ei, spre mântuirea monahilor români si a tuturor credinciosilor ortodocsi.
Sa multumim dar, fratilor, toti si sa dam slava lui Dumnezeu pentru aceasta preaslavita si noua minune, ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta, precum vedem prin Sfintele Scripturi. Drept aceea noi toti câti ne-am adunat la aceasta sfânta si veselitoare praznuire a Maicii lui Dumnezeu, cazând înaintea acestei sfinte Icoane a ei, ce îsi are închipuite fetele cu minune, sa strigam credinciosii: "Preasfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Marie, sprijinitoarea si aparatoarea noastra, cerem a ta nebiruita aparare; împarateasa cerului si a pamântului, ceea ce ai cu dreptate numele Prodromita, adica înaintemergatoare, întareste-ne întru lucrarea faptelor bune si ne du în împaratia cereasca; povatuieste-ne pe noi si pe toti drept-credinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne îndulci de slava Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca binecuvântata si preaslavita esti, în vecii vecilor, Amin".