În aceasta luna, ziua a saptesprezecea, pomenirea sfântului marelui mucenic Teodor Tiron.
Acest sfânt mucenic a trait pe vremea împaratilor Maximian si Maximin si era de fel din mitropolia Amasiei, din satul ce se cheama Himialon. Fiind încorporat de curând în oastea tironilor si facând parte din ceata prepozitului Vringa, a fost chemat de acesta la cercetare si a marturisit ca Hristos este Dumnezeu, batjocorind idolii elinilor ca pe niste statui neînsufletite si lucruri facute de mâinile omenesti. Dându-i-se vreme sa se gândeasca mai bine, el nu a cheltuit acea vreme în nelucrare, ci a savârsit o fapta cât se poate de mare. A ars cu foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Drept aceea, fiind prins si marturisind ca el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit în felurite chipuri; si fiind bagat într-un cuptor aprins si-a primit sfârsitul acolo. Si se face pomenirea lui în sfânta sa mânastire ce este în Torachia, în sâmbata saptamânii dintâi a Postului Mare, când a savârsit el o minune deosebita si a izbavit poporul ortodox de mâncarea din animalele junghiate idolilor.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfintei Mariamna, sora sfântului Filip apostolul.
Dupa înaltarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sfântul Filip gasindu-se la Ierapole cu Vartolomeu si Mariamna, sora lui, pentru ca propovaduia acolo cuvântul lui Hristos, a fost spânzurat. Si în timp ce se savârsea, a rugat pe Dumnezeu, si antipatul si poporul ce era sub ascultarea lui au fost scufundati în pamânt. Iar ceilalti, temându-se, s-au rugat de sfântul Vartolomeu si de sfânta Mariamna, care si ei se gaseau spânzurati, ca sa nu fie scufundati si ei. Atunci sfântul Vartolomeu si Mariamna s-au rugat sfântului Filip si nu i-a mai prapadit, ci înca si pe cei ce erau scufundati i-a scos afara. Iar pe antipat si pe Ehidna, femeia lui, i-au lasat dedesubt. Atunci Vartolomeu si Mariamna au fost sloboziti. Vartolomeu s-a dus de aici în India, unde fiind rastignit si-a dat sfârsitul; iar Mariamna, mergând la Licaonia a propovaduit acolo cuvântul lui Hristos si facând pe multi sa se boteze, s-a savârsit în pace.
Tot în aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Auxiviu, episcopul Solonului din Cipru.
Acest sfânt era de fel din Roma cea veche, si pagân cu credinta. Dar, urmând îndemnul sfântului evanghelist Marcu si fiind învatat de el cuvântul adevarului, s-a botezat si a fost hirotonit episcop al cetatii Solonul din Cipru; si pe multi din necredinciosi întorcându-i la Hristos si felurite minuni savârsind,, s-a mutat catre Domnul în pace.
Tot în aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Teostirict.
Tot în aceasta zi, aflarea sfintelor moaste ale sfântului Mina Calicheladul (adica cel cu bun glas).
Pe vremea iubitorului de Dumnezeu împarat Marcian, fericitul Mina s-a aratat într-o noapte unui om cu numele Filomat, care facea parte din scoala asa-zisa a canatilor, spunându-i ca el este Mina Calicheladul, cel ascuns sub pamânt, spre partea marii, unde se afla marginea cetatii, si i-a aratat chiar cu degetul lui, unde era locul acela. Deci, iubitorul de Dumnezeu Filomat, sculându-se mai de dimineata ca de obicei, a spus cu deamanuntul visul prietenului sau Marian Numeriu, si acesta l-a spus împaratului, care îndata a trimis ostasi la locul aratat. Acestia sapând în graba, au aflat un sicriu de fier înauntru caruia erau moastele sfântului; iar pe sicriu erau si litere scrise, aratând anii de când s-au pus acolo sfintele moaste. Si socotind anii, au aflat ca trecusera de atunci patru sute de ani. Pentru aceasta tot poporul a slavit pe Dumnezeu.
Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Salaman.
Acest cuvios era de fel din cetatea Persana, care se afla la apus de râul Eufrat, fiind asezata chiar pe tarmul râului. Îmbratisând viata monahala si gasind o casuta într-un sat, care se afla pe malul celalalt al râului, sfântul s-a zidit de viu în ea, nelasând nici usa nici fereastra. O singura data pe an sapând pe sub pamânt o mica deschizatura, primea pe acolo hrana. Nu a vorbit niciodata cu vreun om, ci traia numai lui Dumnezeu si siesi. Cei din cetatea din care se tragea cuviosul, trecând râul în timpul noptii, l-au luat cu ei în cetate, fara ca el sa se împotriveasca dar fara sa mearga cu placere. Dupa câteva zile însa, cei din satul de peste râu, trecând si ei râul în timpul noptii, l-au luat cu ei fara sa se împotriveasca, dar nici sa mearga de bunavoie. Iar episcopul cetatii în care l-au adus, voind sa-i dea darul preotiei si darâmând o parte din casuta în care cuviosul statea zidit, a intrat înauntru. Dupa ce l-a hirotonit preot si sfântul nu a rostit nimic, nici nu a dat vreun raspuns la întrebarile lui, a plecat, poruncind sa fie zidit din nou zidul casutei care fusese darâmat. Deci, cuviosul Salaman traind în toata înfrânarea si sihastria, în toata cugetarea la cele înalte si în liniste, a bineplacut lui Dumnezeu si s-a savârsit în pace, facându-se izvor de multe minuni dupa moarte.
Tot în aceasta zi, pomenirea binecredinciosilor si pururea pomenitilor împarati Marcian si Pulcheria.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului noului mucenic Teodor Vizantiul, care a marturisit în Melitina, la anul 1795, când prin sugrumare s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.