În aceasta luna, în ziua a zecea, pomenirea sfântului mucenic Codrat, cel din Corint, si a celor împreuna cu dânsul: Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton si Crescent.
Acesti sfinti erau de fel din Corint si au trait în vremea împaratilor Deciu si Valerian, pe când guvernator al Greciei era Iason. Sfântul Codrat ramânând cu totul mic, în urma mortii mamei sale, a fost hranit în chip cu totul minunat, caci un nor lasându-se asupra lui îi aducea de fiecare data hrana. Când s-a facut mare si a ajuns în floarea vârstei, el s-a împrietenit cu sfintii mai sus amintiti, care se trageau fiecare dintr-alta parte. Pentru marturisirea credintei în Hristos, ei au fost prinsi cu totii. Sfântul Codrat a fost mai întâi batut cumplit, si apoi li s-au taiat capetele la toti.
Tot în aceasta zi, pomenirea preacuvioasei maicii noastre Anastasia patriciana.
În zilele împaratului Iustinian traia la Bizant o femeie, cu numele Anastasia, tematoare de Dumnezeu, care se tragea din parinti de neam ales si bogati. Era cea dintâi patriciana a împaratului si având adânc înradacinata în ea teama de Dumnezeu, umbla mereu pe caile Domnului. Avea o înfatisare frumoasa si era plina de bunatate asa încât toti erau încântati de purtarile ei frumoase, chiar si împaratul. Dar, pentru ca semanatorul neghinelor, diavolul, obisnuieste întotdeauna sa zavistuiasca ceea ce este bun si sa dea asalturi împotriva oamenilor de isprava, neîngaduindu-si niciodata odihna, a facut în asa fel ca si Anastasia sa fie urâta de împarateasa. Cunoscând prin cineva ura pe care i-o purta împarateasa si fiind cu adevarat plina de cunostinta dumnezeiasca, Anastasia si-a zis întru sine: "O, Anastasia, la vreme potrivita vine împrejurarea aceasta; cauta deci de-ti mântuieste sufletul tau si, vei scapa si pe împarateasa de ura aceasta necugetata si-ti vei dobândi si tie împaratia cerurilor". Si cugetând acestea întru sine, a tocmit o corabie si adunându-si o parte oarecare din averea ei, iar pe toata cealalta lasând-o, a pornit la drum si a ajuns la Alexandria. Si construind acolo, în locul care se cheama Pemptos, o mânastire mica, a ramas în ea, tesând vesminte sfinte si sârguindu-se sa placa lui Dumnezeu. Mânastirea aceasta a ramas pâna în zilele noastre, purtând numele de Mânastirea Patricienei.
Dupa o oarecare vreme împarateasa mutându-se din viata aceasta, împaratul si-a adus aminte de Anastasia patriciana si a trimis sa fie cautata cu multa staruinta pretutindeni. Iar mieluseaua lui Dumnezeu luând cunostinta de acest lucru, parasind în timpul noptii mânastirea ei, s-a dus în tinutul Sketes la avva Daniil si istorisind ea preafericitului batrân cele cu privire la ea, acesta a îmbracat-o cu haine barbatesti si i-a pus numele Anastasie eunucul. Si vârând-o într-o pestera, la oarecare departare de lavra lui, a zidit-o pe ea acolo, dându-i si canon si i-a poruncit sa nu iasa niciodata din chilie si nici altcineva sa nu mai vina la ea de atunci înainte. De asemenea el a mai rânduit pe unul din frati sa-i aduca o data pe saptamâna un ulcior cu apa si sa i-l puna afara lânga pestera, dupa care sa primeasca binecuvântare si sa plece. Aceasta femeie viteaza si neînduplecata, petrecând acolo neajunsa de nimeni douazeci si opt de ani, a pazit canonul batrânului Daniil nestirbit. Ce minte sau ce limba ar putea sa înteleaga, sa povesteasca sau sa scrie virtutile dumnezeiesti ale celor douazeci si opt de ani pe care aceasta singura le-a înfatisat lui Dumnezeu în fiecare zi: lacrimile, suspinele, durerile, vegherile, rugaciunile, citirile, sederile în picioare, îngenuncherile si postirile? Si mai înainte de toate si dupa toate încaierarile si razvratirile demonilor, placerile trupesti, poftele cele rele si toate celelalte pe potriva acestora? De alta parte faptul ca ea, care fusese patriciana si care fusese obisnuita întotdeauna sa se întâlneasca în palatul împaratesc cu multime de barbati si femei sa ramâna cu totul neajunsa de nimeni în decursul atâtor ani, depaseste orice minte si orice cuget. În toate acestea însa ea s-a nevoit cu bine si a ajuns vas ales al Duhului Sfânt.
Când a cunoscut de mai înainte mutarea ei spre Domnul, a scris pe un hârb catre batrânul Daniil, urmatoarele cuvinte: "Parinte cinstite, ia cu tine în graba pe ucenicul care îmi aduce apa si uneltele trebuitoare pentru îngropare si vino ca sa îngropi pe Anastasie eunucul". Dupa ce a scris acestea, a asezat hârbul afara, la usa pesterii. Iar batrânul încunostiintându-se de acestea printr-o vedenie în timpul noptii, a zis ucenicului sau: "Du-te, frate, la pestera în care se gaseste fratele Anastasie eunucul si vezi ca la usa pesterii vei gasi un hârb cu scriere pe el; luându-l de acolo, întoarce-te cât poti mai degraba aici". Dupa ce acesta s-a dus si l-a adus, batrânul citându-l a lacrimat. Si luând în graba pe frate cu el si uneltele trebuitoare pentru îngropare au pornit la drum. Si deschizând pestera au gasit pe Anastasie eunucul cuprins de fierbinteala. Deci, batrânul cazând la pieptul lui a plâns, zicând: "Fericit esti, frate Anastasie; ca gândind mereu la ceasul acesta, ai dispretuit împaratia cea pamânteasca; roaga-te acum pentru noi, Domnului!"
Iar aceea a raspuns: "Eu, mai degraba, parinte, am nevoie de multe rugaciuni în ceasul acesta". Si batrânul a adaugat: "De as fi luat-o eu înaintea ta, atunci as fi putut ruga pe Dumnezeu!" Deci stând pe rogojina a îmbratisat capul batrânului, rugându-se. Iar batrânul luând pe ucenicul sau, l-a pus în genunchi la picioarele ei, zicând: "Binecuvinteaza pe ucenicul meu si fiul tau" Si ea a zis: "Dumnezeul parintilor mei, Care sta înaintea mea în ceasul acesta al despartirii mele de trup, Cel ce cunoaste toate nevointele mele din pestera aceasta, pentru numele tau si pentru slabiciunea si chinul meu, sa odihneasca duhul parintilor asupra lui, precum a odihnit duhul lui Ilie asupra lui Elisei". Si întorcându-se catre batrân, eunucul i-a zis: "Pentru numele lui Dumnezeu, Parinte, sa nu ma dezbracati de zdrentele cu care sunt acoperita si nimeni sa nu cunoasca cele cu privire la mine". Apoi împartasindu-se cu Sfintele Taine, a zis: "Dati-mi pecetea lui Hristos si rugati-va pentru mine!" Si privind catre rasarit a stralucit ca si cum ar fi primit în pestera o raza de foc asupra fetei ei. Si facând semnul cinstitei Cruci, a zis: "Doamne, în mâinile Tale îmi încredintez duhul meu". Si zicând acestea si-a dat duhul.
Atunci, au sapat o groapa în fata pesterii, iar batrânul Daniil, dezbracând haina pe care o purta, a zis ucenicului: "Îmbraca pe frate, fiule, pe deasupra celor cu care este îmbracat". Iar ucenicul îmbracând pe fericita Anastasia, sânii acesteia au fost vazuti de el, întocmai ca niste frunze vestejite, dar nu a spus batrânului nimic despre aceasta. Dupa ce s-a terminat îmormântarea, în timp ce ei se coborau de acolo catre chilia lor, ucenicul a zis batrânului: "Stiai, parinte, ca eunucul era femeie?" Dar batrânul a raspuns: "Stiam si eu, fiule, dar pentru ca acest lucru sa nu se afle pretutindeni pentru aceasta am îmbracat-o cu haine barbatesti si i-am dat numele Anastasie eunucul, ca sa nu banuiasca nimeni. Caci multa cercetare s-a facut de împarat pentru ea, în toata tara si mai ales în locurile acestea. Ci, iata, cu harul lui Dumnezeu, ea a fost pazita de noi". Si atunci batrânul a început sa-i povesteasca ucenicului cu de-amanuntul viata ei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Marcian, care cu lemne fiind lovit s-a savârsit din viata.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mihail Mavrudis, cel ce a marturisit în Tesalonic în anul 1544, care prin sabie s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi Amin.