Iubite Cititor,
Cartea aceasta este
pregătită anume pentru tine. Din clipa în care o vei citi, ea nu va mai fi
numai a mea, ci va fi şi a ta. Cele „din vistieria inimii mele” vor intra şi în
„vistieria inimii tale”.
Cuvântările şi
cuvintele, câte sunt cuprinse în cartea de faţă, au fost rostite în faţa unor
ascultători. Cele mai multe dintre ele au fost revărsări de suflet, spre
bucuria şi în folosul obştii Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, cu
prilejul spovedaniei. Obişnuiesc ca în zilele hotărâte pentru spovedanie, să
rostesc un cuvânt de învăţătură. Aceste cuvinte de învăţătură au fost considerate
de către ascultători – şi de ce n-aş spune-o – şi de mine, „binevenite şi
dorite”. Unii dintre ascultători mi-au propus să adun aceste cuvinte într-o
carte şi să le trimit la propovăduire, ceea ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, am şi
făcut.
Este o bucurie pentru
mine să ştiu că aceste cuvântări ale mele n-au rămas numai cuvânt vorbit, care
poate fi uitat, ci au putut fi date scrisului, ca să rămână, după spusa
strămoşilor noştri latini, care ziceau: „Verba volant, scripta manent”.
De acum, din clipa
existenţei acestei cărţi, cuvântările mele de odinioară pot fi citite şi
recitite, pot fi impropriate şi întrebuinţate. Ele pot fi revăzute şi asimilate
şi, în felul acesta, nu sunt expuse uitării.
Cărţii de faţă i-am
dat titlul „Din vistieria inimii mele”. Titlul acesta mi-a fost sugerat de
cuvântul Domnului Hristos păstrat în Evanghelia de la Luca, unde citim: „Omul
bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău,
din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele” (Luca 6, 45). Eu am
conştiinţa că am scos din vistieria inimii mele ceea ce am mai bun şi am oferit
ascultătorilor mei, iar acum, prin cartea aceasta, ofer ce am mai bun şi
cititorilor, deci în mod special ţie, Iubite Cititor.
Orice cuvânt vorbit
sau scris este „din prisosul inimii” (Matei 12, 34). „Din prisosul inimii” mele
este şi cartea de faţă. Fiecare dintre cuvântările care alcătuiesc cartea se
vrea o atenţionare, o aducere aminte în vederea progresului sufletesc. Şi,
pentru că alcătuirile pe care le cuprinde cartea de faţă îmi sunt dragi mie,
după cum sunt dragi şi celor care au dorit să existe această carte, le-am
cuprins sub titlul „Din vistieria inimii mele”. Poate că cititorii mei se vor
opri mai mult asupra uneia sau alteia dintre cuvântări sau dintre răspunsuri.
Toate fiind „din prisosul inimii”, le recomand pe toate!
Deci, Iubite
Cititor, ia aminte la cele scrie de mine, la cele ce le-am pregătit pentru tine
şi, împreună, în faţa lui Dumnezeu, să ne arătăm recunoştinţa faşă de
cei care au contribuit în vreun fel ca această carte să existe şi să-şi facă lucrarea de
îmbunătăţire sufletească, pentru ca şi în aceasta să se preamărească Prea
Cinstitul şi de Mare Cuviinţă Nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Fie Numele Domnului
binecuvântat de acum şi până în veac!
Arhimandrit
Teofil Părăian