CUVINTE DE LA ATHOS

Mânăstirea Brâncoveanu

5 iunie1996

          Astăzi se face pomenirea Sfântului Atanasie, cel care a întemeiat Lavra din Sfântul Munte, prima mânăstire din Muntele Athos.

          Orice mânăstire este ceva deosebit faţă de lumea aceasta, dar Sfântul Munte are ceva deosebit şi faţă de celelalte mânăstiri. Unii dintre călugări se gândesc mereu cum ar fi să ajungă ei în Sfântul Munte, să trăiască acolo. Este un gând bun, deşi nu s-ar putea zice că dacă ai ajuns la Sfântul Munte, gata, ai ajuns în cer. Tot oameni sunt şi la Sfântul Munte. L-am întrebat odată pe un părinte de acolo, părintele Dometie Trihenea, când a fost la noi la mânăstire: „Părinte, cum sunt părinţii de la Sfântul Munte?” Şi a zis: „Să nu-ţi închipui că la Sfântul Munte sunt oameni veniţi din cer pe pământ! Sunt oameni de pe pământ... care doresc să ajungă în cer!” Bineînţeles, dacă sunt oameni de pe pământ, înseamnă că şi acolo sunt multe lucruri care ţin de pământul acesta. Sunt şi acolo oameni doritori de avere, deşi s-au făgăduit la sărăcie, sunt şi acolo oameni doritori de mărire, deşi s-au făgăduit la smerenie; sunt şi acolo oameni doritori de plăcere, deşi s-au făgăduit să renunţe la plăcerile veacului acestuia; şi acolo, fiind oameni, se ceartă unii cu alţii, deşi ar trebui să caute pacea cu toată lumea, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel (Evrei 12, 14).

          Sunt însă şi unele înlesniri, care nu se află în altă parte. De pildă, faptul că acolo, fiind mânăstiri de bărbaţi, nu intră feme-ile. Femeile nu au voie să intre în Sfântul Munte nu pentru că ar fi inferioare, că ar fi nevrednice sau că ar fi căzute din darul lui Dumnezeu, ci ca să nu fie prilej de ispită. Părinţii de la Sfântul Munte şi-au dat seama că femeia poate fi o primejdie şi au hotărât ca acolo să nu ajungă nici o femeie. Şi în România, la mânăstirea Frăsinei, este rânduială ca la Sfântul Munte, nu intrară femeile.

          La Sfântul Munte se ţine foarte mult la rânduiala de suflet. Mitropolitul Nicolae Bălan, Dumnezeu să-l odihnească, când părintele Arsenie [Boca] şi cu părintele Serafim [Popescu] s-au hotărât să devină călugări, i-a trimis mai întâi la Sfântul Munte. I-a trimis să cunoască realităţile de acolo, să înveţe acolo şi să se întoarcă să rostuiască viaţa de aici. Nu s-a putut împlini lucrul acesta decât în parte. Nu s-a putut rândui ca în această mânăstire să nu intre femeile. Acum, să fim cinstiţi, ştim cum intră: într-o ţinută în care nu se cuvine să intre cineva într-o mânăstire. Tolerăm lucrurile acestea din diferite motive care nu ţin de Dumnezeu şi n-avem curajul să spunem că aşa nu se cuvine! Vedeţi cât de departe suntem de Sfântul Munte?!

          Pomenim astăzi pe un sfânt care a fost la Sfântul Munte, şi nu ţinem seama de gândurile lui şi de rânduielile lui! Ca la Sfântul Munte nu se poate, ca la Frăsinei nu se poate, că nu-i hotărârea de la început şi nu-i hotărârea aşa, dar mai multă grijă trebuie să avem! În Pateric se spune că diavolul s-a dus la o mânăstire  unde era nu o femeie, ci un copil, şi a zis: „Apoi, dacă eşti tu aici, nu mai am ce face!” Şi aceasta trebuie să ne dea de gândit! De ce? Copilul are ceva din înfăţişarea femeii şi poate fi ispititor pentru cei care nu au destulă tărie şi se gândesc la păcate. Este adevărat că tot în Pateric se spune că erau nemul-ţumiţi unii călugări că se jucau copii în apropiere şi s-au plâns Cuviosului Pimen, care le-a zis: „De glasul îngerilor fugiţi?” Depinde cum priveşti o chestiune, dar nu ştii dacă întotdeauna eşti aşa de statornicit în bine încât să nu mai poţi fi clintit.

          Părintele Serafim, Dumnezeu să-l odihnească, a stat la Sfântul Munte şase luni. În aceste şase luni a fost povăţuit de părintele Antipa Dinescu, care este cuprins şi în Patericul românesc, foarte pe scurt. Acolo, la Sfântul Munte, părintele Serafim a primit o scrisoare de la mitropolitul Nicolae Bălan, care i-a dat în grijă să meargă la Atena să se înscrie la Facultatea de Teologie, că numai aşa poate să-i trimită bursă din ţară. Se gândea mitropolitul că părintele o să vină şi cu nişte cunoştinţe de limbă greacă. Părintele Serafim i-a spus părintelui Antipa că a primit scrisoarea care-l îndemna să se ducă la Atena, la Teologie. Este interesant răspunsul părintelui Antipa (să nu uităm că era vorba de o şcoală teologică, nu de o şcoală laică): „Mă, să te ţii de pravilă, că dacă nu, te îndrăceşti!”

          Dacă părintele Serafim ar fi adus numai cuvântul acesta, nu s-a dus degeaba la Sfântul Munte. Nu s-a dus degeaba pentru el, nu s-a dus degeaba pentru mine, şi nu s-a dus degeaba pentru toţi care ştiu cuvântul acesta al părintelui Antipa Dinescu: „Să te ţii de pravilă, că dacă nu, te îndrăceşti!”. Scazi, te învârtoşezi, uiţi de Dumnezeu, Îl neglijezi pe Dumnezeu! Cei care-L neglijează pe Dumnezeu sunt mai răi decât necredincioşii!

          La mine la spovedanie vin oameni care spun că sunt credincioşi, dar că nu merg la biserică. Totdeauna le spun: „Este mai bine să nu crezi în Dumnezeu, decât crezând, să-L pui pe Dumnezeu la spate!” Când crezi în Dumnezeu, trebuie să faci ceva pentru Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu-I dai ceva da şi ceva nu, ci-I dai tot ce poţi! Sigur că sunt împrejurări când nu poţi să-ţi faci toate datoriile.

          Dumnezeu ştie neputinţele omului şi primeşte şi neputinţele în loc de pravilă. Aceasta nu înseamnă că nu-ţi faci pravila în cazul când nu poţi să ţi-o faci! E ca şi când ţi-ai făcut-o, dacă ajungi la neputinţa de a ţi-o face, dar doreşti totuşi s-o faci. În cazul acesta, fără pravilă – eşti cu pravilă! Pentru că nu uiţi de Dumnezeu, pentru că nu-L neglijezi pe Dumnezeu. Iar dacă poţi să-I slujeşti lui Dumnezeu şi zici: „Lasă, fac eu mai puţin astăzi, că fac altădată”, în cazul acesta te joci cu Dumnezeu. Şi dacă te joci cu Dumnezeu, ajungi să se întâmple cu tine ceea ce a spus părintele Antipa Dinescu: te îndrăceşti şi atunci mergi din rău în mai rău.

          Prin anii ’75 au fost aici, la mânăstire, nişte călugări francezi de la Sfântul Munte, părintele Placide, pe care unii poate-l ştiţi, şi nişte ucenici ai lui. Ei ne-au adus de la Sfântul Munte un cuvânt care mie mi-a plăcut tare mult. L-am reţinut, l-am spus şi altădată şi-l voi mai spune: „La Dumnezeu să te gândeşti ca la Dumnezeu, nu ca la om, şi să-L respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul!”. Cuvântul acesta pare cumva de neînţeles: cum adică să-L respiri pe Dumnezeu, că Dumnezeu nu este aer?! Este vorba de înţelesul de a nu-L uita pe Dumnezeu, să ţii seama de Dumnezeu cum ţii seama de aerul pe care-l respiri.

          La Dumnezeu să te gândeşti cât trebuie şi, mai ales, „ca la Dumnezeu, nu ca la om”. Sunt unii oameni care-mi spun: „Părinte, vă spun drept că atunci când sunt pe cale să fac un păcat, de multe ori mă gândesc la dumneavoastră mai mult decât la Dumnezeu”. Deci ţine la om mai mult decât la Dumnezeu! Este bine că se opreşte omul de la păcat, indiferent din ce motive, dar e frumos să ne gândim la Dumnezeu. Dumnezeu să fie în prim-planul existenţei noastre!

          Pentru că a fost vorba de pravilă, de rânduială de rugăciune, de program de slujbă, de participarea la sfintele slujbe, tot părintele Dometie Trihenea, când a venit vorba despre pescuit, a zis: „E mai bun peştele decât cartoafele (sic!), dar pierzi prea multă vreme de pravilă pentru pescuit!” Iată un gând de la Sfântul Munte: pierzi vreme de pravilă când mergi la pescuit. Stai prea mult acolo şi nu-ţi împlineşti datoriile princi-pale; nu te-ai făcut călugăr să pescuieşti, te-ai făcut călugăr să-I slujeşti lui Dumnezeu. Dacă pescuieşti şi nu-ţi îndeplineşti datoriile pe care le ai, ai ales peştele în loc de Dumnezeu! Ai ales peştele în loc de pravilă! Deci părintele Dometie a avut dreptate când a zis că pierzi timp de pravilă pentru pescuit.

          Cred că astăzi, când pomenim pe Sfântul Atanasie al Athonului, e bine să ne gândim la aceste cuvinte de la Sfântul Munte. Este bine să ne facem program mai serios întru a-I sluji lui Dumnezeu, este bine să înlăturăm toate primejdiile, pentru că nu avem rânduiala de la Sfântul Munte şi nici măcar nu ne silim să ne facem rânduială atât cât am putea în condiţiile noastre. La spovedanie ne putem gândi şi la aspecte de felul acesta.

          Dumnezeu să ne ajute!