MAICA DOMNULUI – OCROTITOAREA NOASTRĂ

Mânăstirea Brâncoveanu

8 septembrie1997

          Dintre îndemnurile pe care le primim la sfintele slujbe în legătură cu Maica Domnului, cele mai obişnuite sunt să o pome-nim pe Maica Domnului şi să o mărim pe Maica Domnului. Suntem îndemnaţi să o pomenim pe Maica Domnului când ni se spune „Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria cu toţi sfinţii să o pomenim”, iar noi răspundem cu o rugăciune: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”.

          Îndemnul să o mărim pe Maica Domnului îl primim când ni se spune: „Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii, întru cântări cinstindu-o, să o mărim”. De cele mai multe ori, la acest îndemn răspundem cu o alcătuire din veacul al VIII-lea, o alcătuire scrisă de Cosma Melodul şi care s-a răspândit în Sfânta noastră Biserică: „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim”.

          Vorbim cu Maica Domnului şi-i spunem: „Da, Maică, te mărim! Te mărim pentru că «eşti mai cinstită decât heruvimii»”, adică mai cinstită decât cei care sunt în apropierea lui Dumnezeu, fiinţele cereşti care se numesc heruvimi şi care aduc mărire lui Dumnezeu. Mai sunt şi alte fiinţe preamăritoare de Dumnezeu, din imediata apropiere a lui Dumnezeu, serafimii. Şi zicem către Maica Domnului: „Eşti mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii”. Eşti mai presus de heruvimi, eşti mai presus de serafimi, pentru că „fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut” şi de aceea, pe tine, „Născătoare de Dumnezeu, te mărim”.

          Astăzi am primit îndemnul să o mărim pe Maica Domnului. Nu ni l-a dat cineva anume, ci ni l-am dat noi, când am zis: „Măreşte, suflete al meu, pe ceea ce s-a născut din cea stearpă, pe Fecioara Maria”. Oare, împlinim noi cum trebuie acest îndemn? O pomenim pe Maica Domnului cu cuvenită pomenire? O mărim pe Maica Domnului cu cuvenită mărire, ca şi când ni s-ar părea că nu spunem destul, că nu simţim destul întru pomenirea şi mărirea pe care le aducem Maicii Domnului?

          După ce spunem cuvintele acestea de îndemn, zicem: „Străin lucru este maicilor fecioria, străină este şi fecioarelor naşterea de fii”. Deci două lucruri care nu se potrivesc unul cu altul. Nu se potriveşte starea de mamă cu starea de fecioară. Cineva nu poate să fie şi fecioară şi mamă. Şi totuşi, cineva a fost şi fecioară şi mamă. Cine? Maica Domnului! Şi zicem: „Străin lucru este maicilor fecioria, străin şi fecioarelor naşterea de fii, dar întru tine, de Dumnezeu Născătoare, amândouă s-au rânduit”. Maica Domnului a născut fiind fecioară, a rămas fecioară şi este pururea fecioară. Este un lucru uimitor pentru noi, un lucru la care poate că noi nu ne-am fi gândit, dar pe care ne învaţă Biserica noastră să-l gândim: că Maica Domnului este Maică pururea fecioară. Şi zicem mai departe, vorbind cu Maica Domnului: „pentru aceasta (pentru că prin puterea lui Dumnezeu s-au rânduit aceste două lucruri întru tine, fecioria şi naşterea) toate seminţiile pământului, pe tine te mărim”.

          Astăzi este o zi de bucurie; o zi de bucurie care a început cândva şi care nu se sfârşeşte niciodată. Doi oameni evlavioşi, sfinţii, drepţii, dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana, n-aveau copii. Doreau să aibă copii şi se rugau lui Dumnezeu să aibă co-pii. Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea şi le-a dat pe „preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria”. Le-a dat un copil care avea să-L nască pe Mântuitorul. Bucuria aceea, a părinţilor care doreau să aibă copil şi au primit pe Maica Domnului, nu s-a mai sfârşit până acum şi n-o să se mai sfârşească niciodată, pentru că fiica lor este Maica Domnului şi este mama noastră, a tuturor.

          La slujba de astăzi, de la Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, şi în toate zilele următoare, până la 15 septembrie, spunem la sfintele slujbe şi cuvintele acestea, vorbind cu Maica Domnului: „Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a vestit la toată lumea. Că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul a dat binecu-vântare, şi stricând moartea ne-a dăruit nouă viaţă veşnică”. Îi spunem Maicii Domnului că naşterea ei a vestit bucurie la toată lumea. Toţi cei care credem în Maica Domnului ne bucurăm că ştim de Maica Domnului, ne bucurăm că o avem pe Maica Domnului apropiată nouă, ne bucurăm că o avem pe Maica Domnului ajutătoare nouă, ne bucurăm că o avem pe Maica Domnului ocrotitoare nouă, ne bucurăm că o avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru noi, ne bucurăm că o avem pe Maica Domnului rugătoare pentru noi.

          Toate bucuriile credinţei noastre, toate bucuriile creştine: bucuria de Domnul Hristos, bucuria de învăţătura Domnului Hristos, bucuria din Jertfa Domnului Hristos, bucuria din Învierea Domnului Hristos, bucuria din Înălţarea la cer a Domnului Hristos, bucuria din gândul la cea de-a doua venire a Domnului Hristos, bucuria din tot ce ştim despre Domnul Hristos, bucuria din Sfânta Liturghie pe care ne-a lăsat-o Domnul Hristos, bucuria din Sfânta împărtăşire cu Sfintele Taine, cu Trupul şi Sângele Domnului Hristos, toate acestea, într-un fel, vin prin Maica Domnului. Aşa că bucurie a vestit naşterea Maicii Domnului la toată lumea.

           Noi suntem cinstitori ai Maicii Domnului. De ce o cinstim noi pe Maica Domnului, de ce o pomenim pe Maica Domnului, de ce o mărim pe Maica Domnului? Cel dintâi răspuns la întrebarea aceasta este: „Pentru că aşa ne învaţă Biserica noastră!” Aşa ne-am pomenit. Ne-am pomenit în lumea aceasta ca cinstitori ai Maicii Domnului. Am trăit de-a lungul vieţii noastre cu gândul la Maica Domnului.

          Nu ştiu dacă aţi băgat de seamă că între rugăciunile de mulţumire după ce ne împărtăşim cu Sfintele Taine, este şi o rugăciune către Maica Domnului, în care se arată ce trebuie să credem noi, să simţim noi, în legătură cu Maica Domnului: „Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare”. Nu zicem „Preasfântă Stăpâna noastră”. Ca şi când ni s-ar atrage atenţia: „Bagă de seamă, stai în faţa Maicii Domnului şi spui cuvinte care te privesc pe tine”. Nu te interesează ce zic alţii, ce gândesc alţii. Tu, preasfântă Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu. Deci te ştiu Născătoare de Dumnezeu şi Stăpână, dar Stăpâna mea. „Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, care eşti lumina întunecatului meu suflet”. Lumină întunecatului meu suflet... Deci o socotim pe Maica Domnului lumină. De ce? Pentru că fiind Maica Luminii, Maica Domnului Hristos, este şi ea lumină. Deci, „Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, care eşti lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea şi bucuria mea”.

          Ce să fie Maica Domnului pentru noi? Nădejde. Încă o nădejde! De ce? Pentru că avem ajutorul Maicii Domnului. Şi dacă ştim de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acoperământul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului şi de rugăciunile Maicii Domnului, avem un plus de nădejde. Maica Domnului este nădejde: “Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub sfânt acoperământul tău”.

          Ce mai este Maica Domnului? Acoperământ. Ce înseamnă „acoperământ”? Nu că stă Maica Domnului cu ceva întins deasupra noastră, ci că Maica Domnului este apărătoarea noastră. Ne scoate din primejdii, ne apără de rele. „Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu” care eşti apărătoare pentru noi.

          Nădejdea, acoperământul, scăparea, adică un fel de refugiu al nostru. Maica Domnului este o mângâiere pentru noi. Câtă vreme ne trăiesc părinţii, câtă vreme ne trăieşte mama, parcă avem pe cineva. Chiar dacă ne-am putea gândi vreodată că ne-ar părăsi toată lumea, mama nu ne părăseşte.

          Mi-aduc aminte, a fost odată la noi la mânăstire o împrejurare mai grea şi mama a zis: „Apoi, dacă nu mai poţi sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni”. E ceva atât de înduioşător... Vedeţi ce înseamnă inima de mamă? Nu te lasă niciodată. Te lasă alţii, nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizează, te împing, te asupresc. Aşa ceva nu poate face mama! Pot face străinii, dar cine are inimă de mamă, nu poate. „Apoi tu, dacă nu mai poţi sta aici, să vii acasă că doar ai unde veni...”. Dacă mama cea pământească poate face aşa ceva, gândiţi-vă la Maica Domnului! Maica Domnului să ne părăseas-că vreodată? Se poate cumva să ne părăsească Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru că este mamă, pentru că are inimă de mamă. Noi zicem „Maica Domnului” ca şi când am zice un titlu. Or, noi trebuie să ştim că Maica Domnului este mamă. Şi nu este mamă numai pentru Domnul Hristos, este mamă pentru toţi cei care vrem s-o avem de mamă.

          Maica Domnului ne cheamă la Domnul Hristos, ne cheamă să fim aproape de Domnul Hristos. Domnul Hristos ne este binevoitor, vrea să ne ocrotească aşa cum găina îşi întinde aripile peste puii ei. Aţi văzut cloştile, cum îşi adună, seara, puişorii în jurul lor, cum îi acoperă şi le dau căldură din trupurile lor. Aşa face mama cloşcă, aşa face mama mamă şi aşa face Maica Domnului: ne duce la Domnul Hristos şi ne recomandă şi pe noi, cum i-a recomandat pe cei de la Nunta din Cana Galileii, care nu mai aveau vin şi cărora Domnul Hristos le-a făcut vin din apă (cf. Ioan 2). De ce? Pentru că a mijlocit Maica Domnului. Sigur că ne ajută Dumnezeu în primul rând. Dar, de multe ori ne gândim că suntem păcătoşi şi că nu suntem vrednici să se ocupe Dumnezeu de noi. Dumnezeu nu ne lasă niciodată! Nu ne lasă niciodată, prin oricât de grele împrejurări am trece. Ori de-am fi bolnavi, ori de-am fi infirmi, ori de-am fi neputincioşi, Dumnezeu nu ne lasă. Nu ne lasă nici Maica Domnului. Maica Domnului este cu noi şi ne ajută, ne întăreşte, se roagă pentru noi, ne ocroteşte şi ne mângâie.

          “Lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea şi bucuria mea”. Aceasta este Maica Domnului pentru noi: ne duce la Domnul Hristos, Care a vrut şi vrea să ne ocrotească, să ne ajute şi să ne acopere cum acoperă găina puii săi. V-aş ruga, când mai vedeţi câte-o cloşcă întinzându-şi aripile peste puişorii săi, să vă gândiţi că Domnul Hristos a zis: „De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi” (Luca 13, 34).

          Niciodată nu putem fi singuri când Îl avem pe Dumnezeu. Niciodată nu suntem singuri când o avem pe Maica Domnului. Niciodată nu suntem singuri când îi avem pe sfinţii lui Dumnezeu. Niciodată nu suntem părăsiţi când Dumnezeu este cu noi, când Maica Domnului este cu noi. Ştiţi cine este părăsit? Acela care vrea să fie părăsit, acela care înjură, acela care minte, acela care fură, acela care face scandal, acela care bea, care se îmbată şi face rele-n casă. Acela nu este cu darul lui Dumnezeu şi aceluia i-ar putea zice Domnul Hristos: „De câte ori voit-am să vă adun cum adună găina puii săi sub aripi, dar n-aţi vrut”. Cine vrea să fie cu Dumnezeu, Îl are pe Dumnezeu. Cuvintele lui sunt cuvintele lui Dumnezeu, gândurile lui sunt gândurile lui Dumnezeu, simţirea lui  este simţirea lui Dumnezeu.

          Să aveţi mai multă încredere în Dumnezeu, mai multă încredere în Maica Domnului, mai multă încredere în bunătatea lui Dumnezeu şi în bunătatea Maicii Domnului. „Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstind-o să o mărim”. Să o mărim cum a mărit-o Dumnezeu când a ales-o. Să o mărim cum a mărit-o Fiul său când S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc. Să o mărim cum a mărit-o îngerul binevestitor care i-a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28). Să o mărim cum a mărit-o Elisabeta, plină de Duhul Sfânt, care a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Luca 1, 42). Să o mărim cum a mărit-o femeia care a ridicat glas din popor şi a zis către Domnul Hristos: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt” (Luca 11, 27). Să o mărim cum au mărit-o îngerii şi toţi sfinţii, cum a mărit-o Biserica în toată vremea şi să nu ne lăsăm încurcaţi în gândurile noastre şi în simţirile noastre de oameni care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului. Să-i lăsăm în pace, să ne rugăm pentru ei, să-i ocolim când ne spun că nu facem bine când cinstim pe Maica Domnului.

          Sfârşesc aceste gânduri şi aceste cuvinte pe care vi le-am spus vouă şi mi le-am spus şi mie, din care m-am bucurat şi eu şi din care v-aţi bucurat şi voi şi vă mai zic încă o dată cum a zis mama, Dumnezeu s-o odihnească: „Tu, dacă nu mai poţi sta aici, să vii acasă, că ai unde veni”. Apoi să ştiţi că Maica Domnului zice tot aşa către noi.

          Dumnezeu să ne ajute, Maica Domnului să ne ocrotească şi să ne înţelepţească, pentru ca să avem bucuria pe care o dă Maica preacurată, Maica bucuriei. Amin!

          Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin!