ICOANA MAICII DOMNULUI

NEFĂCUTĂ DE MÂNĂ OMENEASCĂ

Mânăstirea Brâncoveanu

12 iulie 1996

          Săptămâna trecută, în 5 iulie, am făcut pomenire atunci despre Sf. Atanasie al Athonului, cel care a înfiinţat cea dintâi mânăstire în Muntele Athos. Cu prilejul acela am amintit unele cuvinte care se spun la Sfântul Munte, unele gânduri pe care le poartă cei de acolo în minte şi care sunt îndrumătoare şi pentru viaţa noastră. Astăzi, pornind tot de la ceva de la Sfântul Munte, de la icoana făcătoare de minuni cea nefăcută de mână omenească, pe care o pomenim astăzi şi care se găseşte la Sfântul Munte, aş vrea să vă spun câteva cuvinte despre altfel de icoane ale Maicii Domnului.

          Mai întâi să pomenim icoana pe care o avem cel mai la îndemână, icoana făcută Maicii Domnului de Sfânta noastră Biserică, pe care nu o vedem, dar o auzim - icoana sufletului Maicii Domnului. Cu această icoană  ne întâlnim la dumnezeieş-tile slujbe, când se spune: „Pe preasfânta, curata, preabinecu-vântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim”. Cuvintele acestea ne pun în atenţie unele calităţi ale Maicii Domnului, nu aşa, simplu, ca un gând, ci ca o întemeiere de credinţă.

          Mai întâi ni se spune să o pomenim pe ceea ce este preasfântă. Noi cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu şi suntem îndemnaţi să o pomenim pe Maica lui Dumnezeu împreună cu toţi sfinţii, dar ca pe ceea ce este mai mare decât toţi sfinţii.

          Apoi spunem despre Maica Domnului că este curată: “Pe preasfânta, curata”. Este curată pentru că nu poate să fie cineva sfânt fără să fie şi curat. Întâi ne gândim la o viaţă curată şi apoi ne gândim la o viaţă sfântă.

          Cine este sfânt şi curat, este binecuvântat de Dumnezeu. Noi, despre Maica Domnului spunem că este preabinecuvântată: “Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata”.

          Şi pentru că este sfântă, curată, este şi mărită. Este mărită ca una care este „mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui”, ca una care este „mărirea a toată lumea”. Spunem despre Maica Domnului că este „lauda fecioriei, bise-rică sfinţită şi rai cuvântător”, că este mărită ca una pe care n-o poate cuprinde cuvântul şi mintea. Este mai presus de minte şi de cuvânt. Aşa este prezentată Maica Domnului în cuvintele Bisericii şi o mărim şi noi după puterea noastră: “mărita, Stăpâna noastră”. O ştim pe Maica Domnului rugătoare pentru noi şi îndrumătoare a noastră şi de aceea ne supunem cu mintea Maicii Domnului şi o cinstim ca pe ceea ce este Stăpâna noastră.

          Maica Domnului este nu numai preasfântă, curată, preabi-necuvânată ci şi de Dumnezeu Născătoare. De ce? Pentru că L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut om, a născut un om unit cu Dumnezeu din pântecele ei. Maica Domnului L-a născut pe Domnul nostru Iisus Hristos mai presus de minte şi de cuvânt, mai presus de fire.

          O numim pe Maica Domnului şi pururea Fecioară. Fecioară înainte de naştere, Fecioară în naştere, Fecioară după naştere şi pururea Fecioară.

          Aceasta este icoana pe care i-o face Biserica prin cuvânt, Maicii Domnului. Dar noi pomenim astăzi o icoană nefăcută de mână. Bineînţeles că şi această icoană făcută prin cuvânt este nefăcută de mână, dar cea pe care o pomenim astăzi este cea pe care însăşi Maica Domnului a făcut-o. Este firesc să ne între-băm: „Şi-a făcut Maica Domnului şi o icoană prin cuvânt?” Răspunsul îl găsim în Sfânta Evanghelie de la Luca, unde se spune că preasfânta Fecioară Maria, când a auzit cinstirea adusă ei de către îngerul binevestitor şi când i s-a vestit că este aleasă să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu făcut om, a zis: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” (Luca 1, 34). Prin cuvintele acestea, Maica Domnului şi-a arătat viaţa ei superioară, şi-a arătat curăţia ei sufletească şi trupească, nu numai în înţelesul că n-a avut nici un fel de legătură cu vre-un bărbat, ci mai ales în înţelesul că nici nu s-a gândit la aşa ceva: “de vreme ce eu nu ştiu de bărbat”. Îngerul binevestitor i-a spus cum va fi aceasta şi atunci Fecioara Maria a zis: “Iată roaba Domnului. fie mie după cuvântul tău!”. Este tot o alcătuire a icoanei: “Nu ştiu de bărbat” şi “Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Supunerea aceasta faţă de voia lui Dumnezeu este cuprinsă în icoana pe care şi-a făcut-o Maica Domnului sieşi.

          Mai cunoaştem un cuvânt al Maicii Domnului, cel de la Nunta din Cana Galileii, unde s-a arătat binevoitoare faţă de cei care nu mai aveau vin şi mijlocitoare pentru ei la Domnul nostru Iisus Hristos. Şi aceasta face parte din icoana Maicii Domnului cea nefăcută de mână, dar făcută din cuvânt, din înţelegere. Şi a mai zis ceva Maica Domnului, împlinindu-şi icoana: “Faceţi orice vă va spune” (Ioan 2, 5). Este singurul cuvânt adresat oamenilor de Maica Domnului, cuvânt care îndreaptă gândurile oamenilor către Domnul Hristos şi arată smerenia Maicii Domnului.

          Mai departe, tot din icoana cea nefăcută de mână omenească a Maicii Domnului, este ceea ce numim noi „cântarea Maicii Domnului”. Sunt cuvintele de preamărire a lui Dumnezeu spuse în casa Sfintei Elisabeta de către Maica Domnului: “Măreşte suflete al meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt numele Lui. Şi mila lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El” (Luca 1, 46-50). Şi în aceste cuvinte o vedem pe Maica Domnului în legătură cu Dumnezeu, preamăritoare de Dumnezeu şi cu smerenie în faţa lui Dumnezeu.

          Aceasta este icoana făcută de Maica Domnului însăşi, prin cuvintele care ne-au rămas în Sfânta Evanghelie.

          Mai este o icoană nefăcută de mână omenească, făcută din cuvinte: icoana pe care i-a făcut-o îngerul binevestitor şi icoana pe care i-a făcut-o Duhul Sfânt prin Sfânta Elisabeta. La Bunavestire, îngerul binevestitor s-a prezentat în faţa Fecioarei Maria şi a zis: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28). Cuvintele acestea ne-o prezintă pe Maica Domnului cinstită de înger, cinstită şi de Dumnezeu, Care l-a trimis pe înger. Şi a mai zis îngerul: “Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”. Este vorba de Sfânta Treime, care şi-a găsit locaş în Maica Domnului. Duhul Sfânt se va pogorî peste tine, puterea Celui Preaînalt te va umbri – Tatăl ceresc te va umbri – şi Sfântul care se va naşte din tine  - Domnul Hristos -, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Aşa că, în icoana nefăcută de mână omenească, dar făcută de îngerul binevestitor, Maica Domnului este sub puterea Duhului Sfânt, sub puterea Tatălui ceresc şi sub ocrotirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

          Icoana aceasta făcută de înger este completată – şi tot nefăcută de mână rămâne – prin Duhul Sfânt, Care i-a insuflat Sfântei Elisabeta cuvintele: “Binecuvântată eşti tu între femei” spuse şi de îngerul binevestitor, după care Elisabeta a adăugat “şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1, 42-43).

          Iată trei icoane nefăcute de mână omenească: una, făcută de sfânta noastră Biserică - “Pe preasfânta, curata, preabinecu-vântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim”; una făcu-tă de îngerul binevestitor - “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.”, “Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema” şi una făcută de Duhul Sfânt prin Sfânta Elisabeta - “Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?”.

          Să ne cercetăm pe noi înşine cât ne gândim şi cum ne gândim la Maica Domnului; dacă avem în vedere aceste trei icoane nefăcute de mână omenească, sau ne dorim numai să vedem vreo copie sau chiar icoana originală datând din 1863, pe care o pomenim astăzi şi care e nefăcută de mână omenească.

          Dumnezeu să ne ajute să ne luminăm mintea cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu şi să ne cercetăm pe noi înşine şi în această latură a vieţii noastre, în privinţa cinstirii pe care i-o aducem sau nu i-o aducem Maicii Domnului.