COMORILE CREDINŢEI

30 ianuarie 1999

Să vorbim mai întâi despre Taina Sfântului Botez, poarta de intrare în Biserica lui Hristos.

Sfântul Botez a fost rânduit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca mijloc de intrare în viaţa spirituală a Bisericii. După ce a înviat din morţi, către sfârŞitul vieţii pământeŞti, Domnul nostru Hristos i-a trimis pe ucenicii Săi la propovăduire Şi, după mărturia Sfântului Evanghelist Matei, a zis: “Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer Şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui Şi al Fiului Şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, Şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârŞitul veacului” (Matei 28, 18-20). Prin aceste cuvinte, Domnul nostru Iisus Hristos îi îndatorează pe ucenicii Săi să propovăduiască, să aducă la credinţă, să-i boteze pe cei credincioŞi.

În Sfânta Evanghelie de la Marcu, citim că Domnul Hristos a zis, după Înviere: “Propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede Şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 15-16). Cuvintele acestea, de instituire a Sfântului Botez, au rămas în Sfânta Evanghelie Şi au constituit temeiurile pentru practica Sfântului Botez.

„A boteza” înseamnă „a scufunda”. În vremea propovăduirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos exista un botez al pocăinţei, pe care îl primeau credincioŞi prin mijlocirea Sfântului Ioan Botezătorul; chiar Şi Domnul nostru Iisus Hristos S-a botezat cu botezul pocăinţei, în Iordan, când s-au deschis cerurile Şi s-a auzit glasul Tatălui ceresc: “Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17), iar Duhul Sfânt S-a coborât peste Mântuitorul, în chip de porumbel. Atunci S-a arătat Sfânta Treime, dar botezul cu care s-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos nu este botezul creŞtin; botezul cu care se botezau cei care mergeau la Sfântul Ioan Botezătorul era un botez premergător, aŞa l-a prezentat chiar Sfântul Ioan Botezătorul, când a zis: “Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu 1, 8).

Botezul creŞtin este o Sfântă Taină în înţelesul că este un botez real, în care se întâmplă exact ceea ce s-a întâmplat la botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Şi aceasta pentru fiecare om botezat. La botezul Mânuitorului nostru Iisus Hristos s-au deschis cerurile, la fiecare nou botezat se deschid cerurile pentru cel botezat, cel botezat fiind un candidat al cerului, fiind cetăţean al cerului Şi primind de la Dumnezeu confirmarea că este Şi el fiu iubit aŞa cum a fost mărturisit Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu spune în conŞtiinţa noastră, în credinţa noastră, pentru fiecare nou botezat: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit”.

Duhul Sfânt, care s-a pogorât la botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se pogoară Şi la scufundarea celui nou botezat în numele Sfintei Treimi. Tot atunci, după ce se realizează această Taină, se spune: “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi Şi-mbrăcat, aliluia”. Sunt cuvinte care ne aduc aminte de cele ale Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Galateni: “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat”; sau din Epistola către Romani, unde Sfântul Apostol Pavel, făcând anumite aprecieri în legătură cu botezul, zice: “Toţi câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat”.

Botezul este Taina în care se Şterg păcatele Şi se primeŞte putere pentru o viaţă nouă întru nepăcătuire. După ce s-a realizat Sfântul Botez, preotul, vorbind cu cel nou botezat, îi spune: “Botezatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai în numele Tatălui Şi al Fiului Şi al Sfântului Duh. Amin”. Sunt niŞte roade ale Sfintelor Taine, ale Sfântului Botez Şi ale Mirungerii (care se face tot împreună cu botezul). Deci “botezatu-te-ai”, fii atent, te-ai botezat, te-ai scufundat, te-ai luminat, ai primit lumină.

Sărbătoarea botezului se mai numeŞte Şi sărbătoarea luminii Şi eu cred că ar trebui să se răspândească cumva gândul acesta, că botezul oricărui creŞtin este o sărbătoare a luminii. Ar trebui să Ştie creŞtinii aceasta, iar ziua botezului s-o prăznuiască aŞa cum prăznuiesc ziua de naŞtere, botezul fiind tot o naŞtere, o naŞtere la viaţă. Omul cel vechi se transformă în om nou, care cugetă cele de sus, care a terminat cu păcatul, care este luminat, care este sfinţit, care este spălat.

Toate acestea se realizează când Domnul Hristos îl transformă pe cel botezat în om nou, care începe urcuŞul duhovnicesc pentru a fi candidat la Înălţarea Mântuitorului, pentru a fi candidat la propria înălţare cu Mântuitorul, dat fiind faptul că după botez urmează viaţa cea nouă, care trebuie să fie o viaţă de înviere.

Aţi vorbit despre Taina Mirungerii; care este rolul Sfântului Mir, având în vedere că omul este deja născut la o viaţă nouă în Hristos, prin Taina Sfântului Botez?

În Faptele Sfinţilor Apostoli se spune că în Samaria mulţi credincioŞi au primit Evanghelia Şi au fost botezaţi, Şi că Sfinţii Apostoli au trimis pe Petru Şi pe Ioan ca să le împărtăŞească darul Duhului Sfânt prin punerea mâinilor.

Ceea ce s-a realizat atunci prin punerea mâinilor se realizează în Biserica noastră, de la început, prin ungerea cu Sfântul Mir. Aceasta s-a instituit din motive practice, dat fiind faptul că Sfinţii Apostoli nu mai puteau ajunge la toţi cei care se botezau.

Sfântul Mir este o materie de ungere, sfinţită de către ierarhii unei Biserici în Joia PaŞtilor, Şi care se dă preoţilor pentru a-i unge pe cei nou botezaţi. Este o întărire în credinţă, este un dar de la Dumnezeu, un fel de înzdrăvenire, o putere nouă, pe care o primesc credincioŞii prin formula: “Pecetea darului Duhului Sfânt. Amin”. Este un fel de pecetluire cu Duhul Sfânt, un semn de recunoaŞtere a credincioŞilor în faţa celor care, neavând credinţă, nu au pecetea darului Duhului Sfânt.

Dacă botezul poate fi săvârŞit în situaţii de urgenţă Şi de către un simplu credincios (aŞa numitul botez clinic), care este situaţia cu Taina Mirungerii?

Taina Mirungerii nu se poate săvârŞi de către credincioŞii de rând, ci numai de către preoţi. În cazul când s-a făcut un botez de necesitate Şi cel astfel botezat trăieŞte, se completează rânduiala botezului de către preot, după care se săvârŞeŞte Şi Taina ungerii cu Sfântul Mir.

A treia Sfântă Taină pe care o primeŞte orice creŞtin la început de drum, după Botez Şi Mirungere, este Taina Sfintei ÎmpărtăŞanii, cea mai importantă dintre cele Şapte Sfinte Taine.

Am putea spune că este ce a mai importantă, dar Tainele sunt legate unele de altele. Nimeni nu poate să se împărtăŞească dacă nu este botezat. În cazul acesta ai putea zice că Botezul este mai important decât Sfânta ÎmpărtăŞanie. Esenţialul este că Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat posibilitatea să ne unim cu El în mod real Şi în mod sfinţit, prin Trupul Şi Sângele Său, pe care ni le dă El însuŞi, prin mijlocire preoţească, la Sfânta Liturghie, nouă, credincioŞilor care dorim să avem unire deplină cu Mântuitorul.

La Cina cea de Taină, Domnul Hristos, după ce a luat pâine, a binecuvântat, a frânt Şi le-a dat ucenicilor, zicând: “Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”, a luat după aceea paharul cu vin, a binecuvântat Şi l-a dat ucenicilor Săi, zicând: “Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se varsă spre iertarea păcatelor”.

Prin aceasta Domnul Hristos a pus temelia Sfintei Liturghii, temelia posibilităţii de a se împărtăŞi credincioŞii cu dumnezeieŞtile, sfintele, preacuratele Şi de viaţă făcătoarele, înfricoŞătoarele lui Hristos Taine. Domnul nostru Iisus Hristos le-a mai spus ucenicilor Săi: “Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”; Domnul Hristos a rânduit ca aceasta să se realizeze în istoria Bisericii, în cadrul Bisericii. Această lucrare nu s-a mărginit numai la Cina cea de Taină, ci ea se realizează la fiecare Sfântă Liturghie, cu scopul precis de a se împărtăŞi credincioŞii, pentru că Sfânta Liturghie are scopul sfinţirii pâinii Şi vinului care sunt aduse anume pentru a se transforma în Trupul Şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Noi ne pregătim pentru a primi aceste Sfinte Taine Şi le păstrăm în sufletul nostru. Primim Trupul Şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru “iertarea păcatelor, pentru împărtăŞirea cu Sfântul Duh, pentru îndrăznirea către Dumnezeu, pentru tămăduirea sufletului Şi a trupului, pentru alungarea a tot potrivnicului, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteŞtilor mele puteri, spre credinţă neînfrun-tată, spre dragoste nefăţarnică, spre împlinirea înţelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har Şi spre dobândirea împărăţiei Tale”.

Toate acestea sunt cuprinse în rugăciunea de mulţumire către Mântuitorul, Care ne dă posibilitatea de a ne uni cu El Şi prin împărtăŞirea cu Trupul Şi Sângele Lui, Şi cerem de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, zicând: “Intră în alcătuirea mădularelor mele, în rărunchi Şi în inimă Şi arde spinii tuturor păcatelor mele; curăţeŞte-mi sufletul; sfinţeŞte-mi gândurile Şi oasele; numărul drept al celor cinci simţuri îl luminează; peste tot mă pătrunde cu frica Ta; curăţeŞte-mă, spală-mă Şi mă îndreptează; îmbunătăţeŞte-mă Şi mă luminează; arată-mă lăcaŞ numai al Duhului Tău Şi să nu mai fiu sălaŞ păcatului, ci ţie, casă, prin primirea ÎmpărtăŞaniei”.

Sunt lucruri pe care Biserica le afirmă, pe care noi le spunem Şi le trăim Şi din care reiese însemnătatea împărtăŞirii cu Sfintele Taine pentru noi.

Dacă Botezul Şi Mirungerea sunt Sfinte Taine irepetabile, Sfânta ÎmpărtăŞanie este o hrană pe care trebuie să o luăm mai des. Cât de des se cuvine să ne împărtăŞim cu Sfânta Euharistie?

Una dintre poruncile Bisericii spune să se împărtăŞească credincioŞii de patru ori pe an, în cele patru posturi, sau cel puţin o dată pe an.

CredincioŞii ar putea să se împărtăŞească la fiecare Sfântă Liturghie, dacă sunt pregătiţi pentru aceasta, dat fiind faptul că la fiecare Sfântă Liturghie este chemarea: “Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă Şi cu dragoste, apropiaţi-vă”. Deci e o chemare, un îndemn, este un fel de angajare, se atrage atenţia asupra faptului că există această posibilitate. Preoţii trebuie să-i îndrume pe credincioŞi să se împărtăŞească mai des. Bineînţeles, împărtăŞirea deasă sau rară depinde Şi de situaţia credinciosului precum Şi de binecuvântarea duhovnicului, însă Sfânta Liturghie se face în vederea posibilităţii de a se împărtăŞi credincioŞii.

Nu se poate fixa că trebuie să se împărtăŞească credin-cioŞii la toate Liturghiile, pentru că aceasta ar putea duce la banalizare, dar nici o împărtăŞire rară nu înseamnă neapărat o mai bună pregătire. CredincioŞii ar dori să se împărtăŞească de câte ori iau parte la Sfânta Liturghie, dar este necesară pregătirea, cu rugăciunile care se citesc, cu spovedania...

Eu nu trag de oameni să se împărtăŞească la fiecare Sfântă Liturghie sau să se împărtăŞească des, ci trag de oameni ca să se spovedească des Şi nu am succes în chestiunea aceasta, că oamenii tot nu vor să se spovedească des, deci nici nu vor nici să se împărtăŞească des. Pentru mine este important să se pregă-tească oamenii ca să se poată împărtăŞi, iar dorinţa mea perso-nală este să se împărtăŞească oricât de des.

Care este relaţia între Jertfa de pe Golgota a Mântuitorului nostru Iisus Hristos Şi Taina Sfintei ÎmpărtăŞanii?

Dat fiind faptul că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus: “Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi…”, „Acesta este Sângele Meu,… care pentru voi se varsă...”, deci a numit separat Trupul Şi separat Sângele Şi a vorbit despre vărsarea sângelui, înseamnă că Domnul Hristos a avut în vedere Jertfa Lui de pe Cruce, unde s-a separat Sângele de Trup. Sfânta ÎmpărtăŞire este împărtăŞire cu Trupul jertfit al Mântuitorului, cu Sângele vărsat al Mântuitorului. De fapt este o împărtăŞire cu Trupul Şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos aŞa cum este El acum în cer, după Înviere, dar în amintirea Jertfei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aŞa încât există o relaţie strânsă între Trupul Şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos de pe Cruce Şi Trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos înviat din morţi Şi înălţat la cer.

Sfânta Cruce devine altar de Jertfă Şi semn de biruinţă. Prin urmare, ne împărtăŞim cu Domnul Hristos cum este El, Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat, Fiul lui Dumnezeu care S-a răstignit, care a înviat, care S-a înălţat la cer. De aceea zicem noi că Sfânta ÎmpărtăŞanie este Taina Tainelor, pentru că vedem pâine Şi vin Şi credem în Trupul Şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, împărtăŞindu-ne nu cu ce vedem, ci cu ce credem, sau, Şi cu ce vedem, Şi cu ce credem.

Ce ne puteţi spune despre Taina Sfintei Spovedanii? Care este importanţa ei pentru viaţa omului Şi care este importanţa ei în pregătirea pentru Sfânta ÎmpărtăŞanie?

Domnul nostru Iisus Hristos S-a răstignit pentru noi Şi pentru a noastră mântuire. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat de la Duhul Sfânt Şi din Sfânta Fecioară Maria pentru noi Şi pentru a noastră mântuire. Domnul Hristos a înviat din morţi Şi S-a înălţat la cer Şi Şade de-a dreapta Tatălui pentru noi Şi pentru a noastră mântuire. Mântuire înseamnă mântuire de păcate; Domnul Hristos a fost prezentat de la început ca Mântuitor de păcate: “Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11). îngerul vestitor i-a spus mai înainte de aceasta dreptului Iosif: “Vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor” (Matei 1, 21).

Domnul Hristos, a făcut totul pentru a-l învrednici pe om de Dumnezeu. Or, păcatele îl despart pe om de Dumnezeu. Domnul Hristos a venit pentru nimicirea păcatului, pentru iertarea păcatelor. În ziua Învierii Sale le-a dat ucenicilor Săi puterea iertării păcatelor. Domnul Hristos, care iartă păcatele, a dat Şi oamenilor puterea iertării păcatelor, iar aceasta se realizează în Taina Pocăinţei, în Taina Spovedaniei.

Puterea de a ierta păcatele, pe care a dat-o Mântuitorul în ziua Învierii Sale, este folosită de Biserică prin preoţii săi duhovnici la Sfânta Taină a Pocăinţei. O numim Sfânta Taina a Pocăinţei pentru că iertarea păcatelor se dă pentru păcatele pocăite, pentru cei care regretă că au păcătuit, pentru cei care detestă păcatul. Se numeŞte Taina Spovedaniei pentru că mărturisirea păcatelor precede pocăinţa. Mărturisirea păcatelor înseamnă părăsirea lor. În esenţa ei, pocăinţa este o părăsire a păcatului, iar credinciosul poate primi iertarea păcatelor cu condiţia să se silească să nu repete păcatele pe care le-a mărturisit Şi pe care nu vrea să le mai aibă.

Spovedania Şi îndreptarea omului de la rău la bine se realizează în faţa lui Dumnezeu Şi în faţa preotului duhovnic, care are darul de a verifica conŞtiinţa celui care se spovedeŞte, poate să-i dea îndrumările necesare Şi, mai presus de toate, poate să-i dea iertarea păcatelor. Când se împlinesc condiţiile iertării păcatelor, preotul zice: “Cu puterea ce este dată mie, te iert Şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui Şi al Fiului Şi al Sfântului Duh. Amin”.

Oamenii sunt îndemnaţi mai întâi să se spovedească, după care se poate Şti dacă cineva are binecuvântare să se împărtă-Şească sau trebuie să facă vreun canon oarecare pentru a se putea împărtăŞi mai târziu.

Sfânta Spovedanie este un fel de poartă a cerului, o poartă a Împărăţiei lui Dumnezeu, este mijlocul prin care poate ajunge în rai cu tâlharul, unde este Domnul nostru Iisus Hristos împreună cu Tatăl Şi cu Duhul Sfânt.

Dacă Taina Sfintei Spovedanii este un fel de vindecare a rănilor sufleteŞti, în Biserică există Şi o Taină pentru vindecarea sufletească Şi trupească a omului, Taina Sfântului Maslu.

Mulţi credincioŞi doresc să participe la slujba Sfintei Taine a Maslului, pentru darurile pe care le pot primi prin undelemn sfinţit. Cuvântul maslu vine de la măslin, aduce aminte de untdelemnul care se sfinţeŞte în cadrul slujbei Sfântului Maslu Şi cu care se ung credincioŞii spre tămăduirea sufletului Şi a trupu-lui, spre alungarea a toată boala, a toată neputinţa Şi răutatea, pentru înzdrăvenire trupească Şi pentru curăţire sufletească.

Taina Sfântului Maslu este, am putea zice, soră cu Taina Sfintei Spovedanii. În Taina Sfintei Spovedanii nu se foloseŞte o materie anume pentru iertarea păcatelor, ci doar cuvintele pe care le spune preotul duhovnic, cuvinte de dezlegare a păcatelor.

La Taina Sfântului Maslu, iertarea păcatelor Şi celelalte daruri se primesc prin ungerea cu untdelemn sfinţit. Într-o rugăciune de la Sfântul Maslu se zice: “Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfinţenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică, izbăvitoare de toată lucrarea diavolească, pecete nestricată, bucuria inimii, veselie veŞnică”. Dacă ne gândim Şi analizăm lucrurile acestea, ne dăm seama care este rostul acestei Sfinte Taine. Vedeţi, să se facă untdelemnul acesta, care se sfinţeŞte, “untdelemn de bucurie”. E interesant faptul că înŞiruirea aceasta începe cu bucurie Şi se sfârŞeŞte cu veselie.

Chiar Şi numai atâta dacă am Şti din cuprinsul Tainei Sfântului Maslu, Ştim cu ce rost se face această slujbă Şi cu ce rost se foloseŞte această Sfântă Taină.

Am vorbit despre cele trei Taine care sunt repetabile în viaţa unui om, Şi am ajuns la concluzia că un creŞtin trebuie să se împărtăŞească cu ele cât mai des: Taina Sfintei ÎmpărtăŞanii, Taina Sfintei Spovedanii Şi Taina Sfântului Maslu. Dacă prin Taina Sfântului Botez omul pune început vieţii creŞtine Şi devine mădular al Sfintei Biserici, prin Taina Cununiei, a Nunţii, omul pune început vieţii de familie.

Cununia este o Taină care priveŞte viitorul Şi chiar veŞnicia. De fapt, oricare dintre Tainele Bisericii priveŞte Şi veŞnicia, priveŞte Şi viitorul, însă Taina Cununiei priveŞte în mod special viitorul. Această Taină se face în vederea vieţii de familie aŞa cum o vrea Dumnezeu, pentru unirea celor care se hotărăsc să fie împreună cu îndatorirea de a aduce în lumea aceasta alţi oameni candidaţi la sfinţenie.

Unirea celor doi se face în numele Tatălui Şi al Fiului Şi al Sfântului Duh. La slujba logodnei care premerge Cununiei se spune: “Se logodeŞte robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui Şi al Fiului Şi al Sfântului Duh”, aceasta se spune de trei ori dinspre logodnic spre logod-nică Şi tot de trei ori dinspre logodnică spre logodnic, ca să se întemeieze conŞtiinţa că nu este vorba de un contract social, că nu este vorba de ceva convenţional, ci este vorba de ceva în care intră Şi lucrarea lui Dumnezeu, la care Şi Dumnezeu ia parte.

La fel Şi Cununia, se face în numele Tatălui Şi al Fiului Şi al Sfântului Duh, tot aŞa spunându-se de trei ori: “Se cunună robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui Şi al Fiului Şi al Sfântului Duh”, Şi tot de trei ori: “Se cunună roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui Şi al Fiului Şi al Sfântului Duh”. Prin urmare, se fixează în conŞtiinţa celor care se căsătoresc, că de acum încolo ei sunt oameni care lucrează împreună cu Dumnezeu Şi realizează totul în numele lui Dumnezeu.

Taina Sfintei Cununii este una din cele mai frumoase slujbe ale Bisericii noastre. Este minunat să auzi: “Binecuvinteză-i pe dânŞii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Avraam Şi pe Sarra. Binecuvântează-i pe dânŞii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Isaac Şi pe Rebeca. Binecuvântează-i pe dânŞii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Iacov Şi pe toţi patriarhii. Binecuvântează-i pe dânŞii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Iosif Şi pe Asineta. Binecuvântează-i pe dânŞii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Moise Şi pe Semfora. Binecuvântează-i pe dânŞii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Ioachim Şi pe Ana. Binecuvin-tează-i pe dânŞii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvân-tat pe Zaharia Şi pe Elisabeta”. Şi mai departe: “Şi să vină peste dânŞii bucuria aceea pe care a avut-o Sfânta Elena când a găsit Cinstita Cruce”.

Sunt niŞte lucruri extraordinare! Sunt niŞte făgăduinţe făcute în conŞtiinţă, nu formale. Este minunat să fii în atmosfera aceea în care Dumnezeu îi încununează: “Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire Şi cu cinste încununează-i pe dânŞii”; să ai conŞtiinţa că de către Dumnezeu se uneŞte bărbatul cu femeia, să ai conŞtiinţa că Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a luat parte la Nunta din Cana Galileii, i-a rânduit unul pentru altul pe cei care se cunună Şi să doreŞti împreună cu preotul slujitor „să fie învredniciţi să-Şi petreacă viaţa fără de prihană, să ajungă bătrâ-neţi cinstite, cu inimă curată împlinind poruncile Mântuitorului”.

Şi apoi felicitarea aceea pe care o face preotul în numele Bisericii, iarăŞi este extraordinară: “Mărit să fii mire ca Avraam Şi binecuvântat să fii ca Isaac Şi să te înmulţeŞti ca Iacob păzind poruncile lui Dumnezeu. Şi tu, mireasă, mărită să fii ca Sarra Şi binecuvântată ca Rebeca Şi să te înmulţeŞti ca Rahela, veselindu-te cu bărbatul tău Şi păzind hotarele legii, că aŞa a binevoit Dumnezeu”. Este ceva extraordinar de frumos!

Şi în gândurile poeţilor s-au realizat poezii frumoase în legătură cu viaţa de familie. Voi aminti poezia “Ectenie” scrisă de Zorica Laţcu:

Pentru că iubirea noastră să înflorească,

Albă cum e crinul Bunelor Vestiri,

Pentru ca mlădiţa dragostei să crească,

Plină de miresme, dulce de rodiri;

Pentru ca din neaua grea de peste iarnă

Rod de viaţă caldă iarăŞi să legăm,

Pentru ca lumină peste noi să cearnă,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-Şi verse binecuvântarea,

Ca un zvon de vânturi line, peste noi,

Pentru ca în suflet să-I simţim chemarea,

Când plecăm genunchii, seara, amândoi;

Pentru ca-n iubirea Lui să ne-mpreune,

Când, cuprinŞi de patimi, numele-I strigăm,

Pentru ca-n vecia Lui să ne cunune,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca belŞugul ţarinilor grele

Să ne facă traiul rodnic Şi umil,

Pentru ca răsfrângeri din surâs de stele

Să sclipească-n lacrimi ochii de copil;

Pentru ca sudoarea să ne miruiască

Şi-n lumina morţii viaţa s-o cercăm,

pentru ca din muncă pacea să rodească,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca-n lumina îndurării Sale

ÎnsuŞi să-Şi coboare pasul către noi,

Pentru ca să-I ducem sufletul în cale,

Cu miros de smirnă Şi cu ramuri moi;

Pentru ca-n lumina alb-a dimineţii,

Din strânsoarea cărnii să ne dezlegăm,

Şi-ntr-un pas să trecem pragul larg al vieţii,

Domnului să ne rugăm.

Să vorbim Şi despre Taina Sfintei Preoţii, care-i pregăteŞte pe slujitorii care săvârŞesc celelalte Taine ale Bisericii.

Sfânta noastră Biserică este o Biserică cu preoţie. La Sfânta Liturghie se spune: “Pace lumii Tale dăruieŞte, bisericilor Tale, preoţilor Tăi Şi la tot poporul Tău”. În Biserica Ortodoxă toţi credincioŞii Îi slujesc lui Dumnezeu. Nu există slujbă a Bisericii pe care s-o facă numai preotul sau s-o facă numai persoanele sfinţite, ci slujbele noastre sunt făcute de toţi credincioŞii. La Sfânta Liturghie, de pildă, preotul sau diaconul spune: “Pentru cinstitele daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm”.

Toţi credincioŞii participă sau trebuie să aibă conŞtiinţa că participă la Sfintele Slujbe. Dar printre credincioŞii care partici-pă la sfintele Slujbe sunt unii care au o îndreptăţire specială de slujire, cei care fac parte din clerul Bisericii, adică diaconul, pre-otul Şi episcopii, care constituie preoţia funcţională a Bisericii. Preotul nu poate săvârŞi Sfânta Liturghie, de pildă, fără credin-cioŞi, nici credincioŞii nu pot face Sfânta Liturghie fără preot. Este nevoie Şi de preoţi, este nevoie Şi de credincioŞi.

Sfânta noastră Biserică, potrivit rânduielii date de Mântuitorul nostru Iisus Hristos dintru început, sfinţeŞte persoane anume rânduite în trepte bisericeŞti: episcopii, preoţii Şi diaconii sunt consacraţi la Sfânta Liturghie prin Taina Sfintei Preoţii, prin punerea mâinilor episcopilor care transmit Duhul Sfânt persoanei care este hirotonită Şi care asigură continuitatea de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos până în zilele noastre a celor care fac parte din ceea ce numim noi succesiune apos-tolică. Duhul Sfânt se transmite prin rugăciunile speciale ale Bisericii, de faţă fiind credincioŞii care confirmă că persoana aŞezată în treapta respectivă, este vrednică de slujire preoţească.

Care este diferenţa între cele trei trepte ale preoţiei: episcop, preot Şi diacon?

Episcopul are putere deplină de a face toate slujbele care sunt în Biserica Ortodoxă.

Preotul are puterea să săvârŞească toate slujbele trebuitoare pentru parohia în care este aŞezat; nu poate să hirotonească preoţi sau diaconi - aceasta poate face numai episcopul.

Diaconul este un ajutor al preotului, nu are mijlocire preoţească în înţelesul de a face vreo Taină sau de a da binecu-vântări la Sfintele Slujbe, ci este împreună slujitor cu preotul. Un diacon nu poate nici măcar să se îmbrace cu veŞminte diaco-neŞti fără binecuvântare de la preot.

Ne-aţi vorbit astăzi despre cele Şapte Sfinte Taine ale Bisericii. Puteţi spune că aceste Taine sunt veritabile comori ale credinţei noastre creŞtine?

Da! Şi prin faptul că ne transmit harul lui Dumnezeu, Şi prin faptul că ele se realizează în rânduieli de slujbă care sunt pline de conţinut. Sunt comori ale credinţei noastre prin ceea ce se afirmă, prin ceea ce se spune la sfintele slujbe ale Sfintelor Taine. La Sfânta Liturghie, de pildă: “Cu vrednicie Şi cu drepta-te este a ne închina Tatălui Şi Fiului Şi Sfântului Duh, Treimei celei de o fiinţă Şi nedespărţite”; “Pe Tine te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, ţie îţi mulţumim, Doamne, Şi ne rugăm ţie, Dumnezeului nostru…” .

Dar, mai cu seamă, sunt comori ale credinţei prin bogăţia nesfârŞită a harului care se revarsă de sus, de la Dumnezeu.

Acesta Şi este rostul Sfintelor Taine. Sunt făcute nu ca să fie comori de suflet, ci sunt rânduite ca să fie comori de îmbogăţire spirituală pentru cei care le primesc. Am scormonit în conŞtiinţa noastră în legătură cu Sfintele Taine Şi ne-am reamintit importanţa pe care o au. Ne rămâne să participăm cât mai mult, cât mai bine Şi cât mai cu sinceritate la Sfintele Taine, pe care le putem folosi noi înŞine.

Noi putem să-i avem în vedere pe cei care realizează aceste Sfinte Taine, preoţii, care sunt rânduiţi în lumea aceasta Şi putem să luăm parte la anumite Sfinte Taine care se fac pentru credincioŞi, cum e Maslul sau Cununia, ca să ne îmbogăţim cu gândurile care sunt cuprinse în Sfintele Taine Şi să ne rugăm pentru aceia pentru care se fac aceste Sfinte Taine.

Să nu uităm niciodată că Biserica noastră este o Biserică a Tainelor Sfinte, că Biserica noastră este Biserica credinţei Tainelor, este uŞa Tainelor. Biserica noastră este o Biserică în care aducem mărire lui Dumnezeu aici, pe pământ, aŞa cum îngerii aduc mărire în cer.

Să ne gândim la binecuvântările pe care le primim la sfintele slujbe Şi să nu uităm de Maica lui Dumnezeu Şi de Sfinţii lui Dumnezeu, care toţi s-au folosit de DumnezeieŞtile Taine.