PREFAŢA

În toamna anului 1996 am rămas la Sâmbăta două săptămâni cu rostul de a-l ajuta pe Părintele să pregătească pentru tipar cartea Lumini de gând. Atunci am băgat de seamă, şi bineânţeles şi de-atunci âncoace, că Sfinţia Sa, asemenea Părinţilor din Filocalie sau Pateric, are sentinţe scurte, care se pot ânvăţa foarte uşor – „Întâi e datoria şi după aceea bucuria”; „Ce faci te face”; „În prietenie e ca şi în vasele comunicante: fiecare oferă şi fiecare primeşte. Primeşte ce i se dă şi oferă ceea ce are”; „Bătrânii păcătuiesc în două feluri: cu ura şi cu gura”; „Viaţa nu se trăieşte prin comparaţie” ş.a. Am auzit şi am „cules” zilnic astfel de cuvinte, pentru că zilnic veneau credincioşi după un cuvânt de folos.

Întrerupeam lucrul de fiecare dată când pelerinii băteau la uşa chiliei, iar Părintele, cu un temperament tipic ardelenesc, le spunea răspicat şi fără menajamente ce avea de spus, dar cu delicateţe ân acelaşi timp.

De pildă, îmi aduc aminte că într-o zi au venit doi tineri căsătoriţi cu un pomelnic. Părintele i-a întrebat, aşa cum face cu mulţi, dacă duminica merg la biserică. Apoi aceştia, oarecum nedumeriţi, au replicat: „Nu suntem noi aşa de bătrâni ca să mergem la biserică!”. Şi-atunci Părintele a exclamat: „Doamne, înmulţeşte bătrânii!”. Mi-a plăcut tare mult răspunsul acesta! (La fel ca el mai sunt multe altele în paginile care urmează).

După şederea de la Sâmbăta din ’96 şi până în ziua de azi am observat că zicerile Părintelui Teofil circulă, că mulţi credincioşi le ştiu. Le-au învăţat din predici, cărţi, articole sau interviuri, din convorbiri private sau scrisori, din înregistrări audio sau video, dar mai ales din mult aşteptatele conferinţe, „de la care oamenii ies ca din biserică, bucuroşi şi mulţumiţi”.

Din toate aceste locuri am ales pentru cartea de faţă cuvintele care au o expresivitate proprie celebrelor apoftegme din Pateric. Deci Veniţi de luaţi bucurie este o carte construită în Editură dintr-o suită de fragmente scrise ântr-un limbaj aforistic ce reprezintă sinteza gândirii Părintelui Teofil.

Structura de dicţionar pe care o propunem oferă cititorului – spre deosebire de celelalte surse mai sus pomenite – posibilitatea de a afla imediat ce anume âl interesează din gândirea unuia dintre cei mai căutaţi duhovnici din Rom_nia.

Prima parte, intitulată „O sinteză a gândirii Părintelui Teofil în 750 de capete”, adună laolaltă acele teme care apar frecvent în rostirea dânsului, dar şi unele subiecte rare, cum ar fi „Foştii deţinuţi politici” sau „Sexualitatea”. Cea de-a doua parte cuprinde şcoliile Părintelui Teofil la cele mai frumoase cuvinte ale Părintelui Arsenie Boca (cuvinte pe care Părintele Teofil le popularizează cu timp şi fără timp), iar partea a treia „Programul de angajare într-o viaţă duhovnicească autentică”. Ultima parte, a patra, este una autobiografică. Am numit-o „Mărturisiri”. Este o selecţie cu totul specială deoarece – dincolo de „reconstituirea” pe scurt a vieţii Părintelui, datorită căreia cititorul poate afla întâmplări frumoase şi de multe ori amuzante despre trecerea prin viaţă a Sfinţiei Sale – ea dezvăluie gânduri puţin cunoscute, alese din corespondenţa cu cei apropiaţi.

Funcţia acestor fermecătoare pagini este evidentă. Ele ni-l descoperă pe autor îndeosebi ca lucrător al bucuriei. (Sunt convins că multe fragmente vă vor face să râdeţi cu poftă). Din acest punct de vedere cartea poate fi considerată un îndreptar practic pentru cel ce caută pocăinţa cu bucurie. Iată de ce titlul ales de Părintele Teofil este foarte potrivit. Deci, împreună cu prietenii mei de la Editura Teognost, zic şi eu „Veniţi de luaţi bucurie!”, căci secretul bucuriei la care ne cheamă Părintele Teofil se află în această carte.

Ioan Gânscă