Am arătat că în ortodoxie există două tipuri de viețuire monahală: viață de obște sau cenobitică și viața de sine sau idioritmică.

Obștea mânăstirii, sau soborul, cuprinde toți monahii din mânăstire împreună cu rasoforii și frații (începătorii) care lucrează sub “preșidenția” starețului și se îngrijesc de bunul mers al vieții religiase, culturale și economice.