Un „fenomen” care şi-a pus amprenta asupra dezvoltării Mânăstirii Brâncoveanu în veacul trecut este legat de prezenţa în obştea de aici a fraţilor Tohăneanu. Dacă părintele Veniamin a condus mânăstirea în calitate de stareţ, aproape un sfert de secol, părintele Timotei este cel care a iniţiat şi condus atelierul – şcoală de pictură pe sticlă din mănăstire, şcoală care a determinat afirmarea mânăstirii pe plan intern, dar mai ales pe cel internaţional. Nu greşim cu nimic dacă afirmăm că a existat un „fenomen Tohăneanu”, legat de manifestarea personalităţii artistice a talentatului Timotei.

Î.P.S. Dr. Antonie se minunează de harul cu care l-a binecuvântat Dumnezeu pe acest iconar, ţăran şi monah, parcă venit de undeva de dincolo de timp: „Părintele Timotei e un artist aproape neverosimil pentru vremea noastră. E un om din secolul al optsprezecelea sau nouăsprezecelea, dacă nu şi mai vechi, rămas ca prin minune în veacul nostru, ca lucrând sub ochii noştri să ne înveţe cum s-au făcut în vechime icoanele pe sticlă, prin ce tehnică şi din ce resurse interioare ale geniului popular, care a dorit în felul acesta să-şi exteriorizeze simţămintele religioase şi naţionale româneşti”.

Cel care avea să ajungă părintele Timotei, a venit pe lume la data de 31 ianuarie 1915, într-o familie de creştini din Întorsura Buzăului – Covasna, primind la botez numele de Traian. Al doilea copil din cei opt născuţi ai lui Gheorghe şi Maria, a avut parte de o copilărie şi tinereţe grea, datorată neajunsurilor celor două războaie mondiale şi crizei economice care au afectat ţara în perioada interbelică. Studiile primare (7 clase) le face în comuna natală, după care frecventează o şcoală de meserii, calificându-se în meseria de curelar.

Traian a fost primul din cei patru fraţi (doi băieţi şi două fete) care şi-a îndreptat paşii către viaţa monahală.

Atras de personalitatea părintelui Arsenie Boca, stareţul Mânăstirii Brâncoveanu (încă din perioada când venea aici cu căruţa părinţilor), a hotărât să-i imite viaţa şi s-a aşezat ca frate începător la mănăstire în luna iunie a anului 1943.

Viaţa din mănăstire era la început foarte simplă, dar adeseori deosebit de dură, cerând foarte multă muncă, dar pentru tânărul de 28 de ani lucrul la grădină, la pădure sau în gospodăria mănăstire erau lucruri cu care era deprins de acasă, chiar dacă firea lui era mai plăpândă şi firavă.

După cinci ani de noviciat primeşte schima monahală odată cu fratele mai mic – Gheorghe, în cadrul unei festivităţi solemne la 15 august 1948. La „Adormirea Maicii Domnului”, ocrotitoarea mânăstirii, cei doi depun voturile castităţii, fecioriei şi sărăciei, după regulile Sf. Vasile cel Mare, fratele Traian devine monahul Timotei, iar micuţul de statură, dar harnicul Gheorghe – monahul Veniamin.

Un an mai târziu este făcut citeţ pentru strană, iar după ce-şi termină studiile teologice, părintele Timotei intră în cler ca ierodiacon în anul 1969.

Dăruit de Dumnezeu cu talent artistic, părintele Timotei este atras de arta populară, fiind fascinat de vechile icoane ţărăneşti pictate pe sticlă, de meşterii ardeleni. Cu toate că nu studiase niciodată pictura, îşi începe marea aventură în lumea artelor, dezvoltându-se ca autodidact.

„La 35 ani, părintele Timotei nu cunoştea nimic despre pictură, dar el punea întrebări specialiştilor veniţi să restaureze freca mânăstirii sale… Schelăria îl înfricoşa, nici pânza, nici lemnul nu-1 atrag, el alege sticla pentru a fixa pentru multă vreme prinosul invizibil al credinţei sale.

Preocupaţi de a salva şi de a proteja un patrimoniu artistic considerabil, călugării de la mănăstirea Brâncoveanu au cercetat întreaga regiune şi au colectat mai mult de 400 de icoane vechi… Modelele erau suficiente pentru a inspira pe noul pictor… Rămânea să descopere secretul pe care strămoşii nu-1 încredinţaseră cărţilor. Încet, cu răbdare, Tohăneanu cercetează, întreabă, experimentează şi regăseşte într-o zi cele patru culori primare pe care le prepară din argilă măcinată, cernută, amestecată cu miere şi alte ingrediente. Primele sale pensule le-a făcut din fire de pene de porumbel şi păr de pisică. Nu ştie până acum că pictura pe sticlă se face pe suport orizontal. Dar ce importanţă are, el foloseşte şevaletul”.

Dacă la început a lucrat mai mult în lemn: icoane, xilogravură şi sculptură, acum părintele Timotei reproduce icoane vechi ale zugravilor din Arpaş, Cârţişoara, Şcheii Braşovului, Mărginimea Sibiului sau Laz, icoane adunate din satele vecine cu mânăstirea: Drăguş, Sâmbăta de Sus şi Sâmbăta de Jos, Lisa, Viştea, Arpaş, Cârţişoara ş.a. între anii 1958-1965.

Acum ia naştere atelierul de pictură, unde acesta reia vechea tradiţie a meşterilor zugravi, atelier care cu timpul va deveni o autentică şcoală de pictură şi punct de interes artistic pentru vizitatorii mânăstirii.

  Foto. 4.1. Icoana inimii omului – reproducere Timotei Tohăneanu, 1978, după un meşter zugrav anonim, sec. al XVIII-lea.   Foto. 4.2. Intrarea Maicii Domnului în Biserică – reproducere Timotei Tohăneanu, 1978, după Ion Pop zugrav, Făgăraş, 1865.

Într-o a doua fază, după stăpânirea tehnicii şi a unei stilizări atât în spirit cult bizantin cât şi popular, a creat subiecte noi, a utilizat game proprii de culoare, a introdus noi elemente decorative (chenare, flori), cât şi elemente laice, de inspiraţie locală (ciobani cu oi, pluguri trase de boi, case, perechi de ţărani în costum de Viştea sau Drăguş). Ca şi vechii zugravi de icoane pe sticlă Timotei a strecurat aceste scene profane extrase din folclor.

Meşterii preferaţi sunt prestigioşii Matei Ţâmforea, Savu Moga şi Ion Pop, de la care se inspiră valorificând într-o manieră nouă, teme, soluţii de compoziţie, de grafie şi de ornamementică, reuşind să sintetizeze într-un mod personal creaţia artistică a acestora. Rezultatul s-a concretizat în apariţia unui nou stil: Tohăneanu sau Sâmbăta, stil care este continuat de ucenicii părintelui: ierodiaconii Calinic Morar, Ieronim Coldea, monahii Modest Moldovan, Siluan Bratu, Ştefan Rambulea, ş.a.

Description: At pictura 2

Foto. 4.3. Părintele Timotei şi ucenicii în atelierul de la mănăstire.

Arta monahului Gavriil din vremea lui Alexandru cel Bun, se întâlneşte cu arta lui Timotei, pe puntea unui timp ce depăşeşte o jumătate de mileniu, într-o expresie a continuităţii spiritului românesc.

În a treia fază, părintele Timotei pictează tablouri cu subiecte luate din viaţa satelor, compoziţii în care apare un primitivism necăutat, spontan, plin de savoarea inimitabilă a artei ţăranilor, sau peisaje cu mânăstirea înconjurată de munţii Făgăraş, anotimpurile şi activităţi gospodăreşti din mănăstire, scene din sat, nunţi, botezuri, scene istorice, portrete de voievozi, ş.a.

Odată cu perfecţionarea artistică, părintele Timotei urcă şi pe scara ierarhică, fiind hirotonit ieromonah în anul 1970, pentru ca apoi să fie hirotesit protosincel şi în final arhimandrit – cea mai înaltă treaptă a clerului monahal inferior.

Prima expoziţie personală este organizată în luna august a anului 1970 la Braşov la Galeriile de Artă ale Fondului Plastic, unde prezintă 25 de lucrări. Expoziţia se bucură de un interes aparte, peste aşteptări, cu ecouri pozitive în presa vremii: Astra literară, Drum nou şi Telegraful român.

Încurajat de succesul obţinut părintele Timotei expune în anul următor la Cluj-Napoca, este invitat la Bucureşti unde organizează expoziţii personale anuale la Galeriile de Artă din Piaţa Cosmonauţilor (în 1972 şi 1973 cu 45 de lucrări) şi Aula Institutului Teologic de grad Universitar (în 1974 cu 50 de lucrări). De asemenea, este de remarcat numărul mare de diplome, distincţii şi medalii obţinute la diferitele concursuri din ţară.

  Foto. 4.4. Avram Iancu şi Alexandru Ioan Cuza în viziunea părintelui Timotei.  
Description: Pr Visarion  final1

Foto. 4.5. Monahul Visarion – portret pe sticlă de Timotei Tohăneanu.

Dar adevărata consacrare şi recunoaşterea talentului artistic are loc pe plan internaţional, unde icoanele părintelui Timotei s-au bucurat de o largă apreciere.

Prima expoziţie în afara graniţelor ţării a fost organizată în Elveţia, la Lugano în septembrie 1973, unde a prezentat 90 de icoane, participând şi la un concurs de artă populară naivă. Înregistrând un succes răsunător la Lugano, şi-a continuat periplul artistic helvet expunând icoane la Geneva şi Zürich, având apariţii frecvente la posturile de radio şi televiziune în cadrul unor emisiuni speciale. Din Elveţia părintele trece în Suedia unde organizează o nouă expoziţie la Stockholm, eveniment care îi determină pe suedezi să realizeze în 1974 un film documentar despre Mânăstirea Brâncoveanu şi creaţia artistică a părintelui Timotei. În acelaşi an părintele expune şi în R.F.G. la Köln.

Începutul fiind făcut, după Elveţia, Suedia şi Germania de Vest, pictura pe sticlă de la Sâmbăta este descoperită şi de alte mari oraşe europene: Bruxelles, Anvers, Brugge şi Ostande din Belgia (februarie – aprilie 1975), München (1977, 1978, 1979 şi 1980-1981), Köln (1977), Frankfurt pe Main (1977), Bad Müstereifeld, Freiburg, Fischerhunde über Bremen, Saarbrucken (1978-1979), Lündescheid (1978 şi 1981), Witten, Königmünster, Wiesbaden, (1980), Regensburg (1980-1981) Fischerhude über Bremen, Augsburg, Rothensburg (1981), Lohr, Aachen, Düseldorf, Mühldorf, Trier (1982) din R.F.G., Fribourg (1979) din Elveţia şi Viena (1979, 1980 şi 1982) din Austria.

Description: Articol 001

Foto. 4.6. Părintele Timotei în Belgia.

Însoţit de Părintele Veniamin, trece canalul Mânecii în Anglia şi Irlanda organizând mai multe expoziţii în St. Austell, Biscovey – Cornwall, Buckfastleight (1984) şi Biscovey – Cornwall (1985-1986).

La scurt timp după debut, în anul 1976 şi 1977 trece Oceanul Atlantic la invitaţia Î.P.S. Victorin, arhiepiscopul misionar al ortodocşilor români din America organizând expoziţii în S.U:A. şi Canada. Mai întâi a fost organizată o expoziţie la Philadelphia odată cu bicentenarul independenţei americane, când a făcut mai multe demonstraţii practice de pictură pe sticlă, apoi în New York unde a expus icoane şi a pictat timp de o lună, de aici a mers la Chicago şi Paramos (New Jersey) pentru încă o lună, în Lansing (Illinois) unde expune la Parohia „New St. George”, pentru ca să revină la New York unde deschide o expoziţie de pictură pentru alte trei luni la Romanian Library.

Foto. 4.7. Expoziţii de pictură Timotei Tohăneanu – ecouri în presă.

Succesul de care se bucură îi determină pe americani să-l invite pe părintele Timotei alături de părintele Veniamin şi în anul următor pentru a face cunoscută spiritualitatea ortodoxă şi arta românească iubitorilor de frumos de acolo şi pentru a mai alina dorul de ţară al românilor plecaţi de acasă.

Înaintat în vârstă şi bolnav, părintele Timotei se retrage definitiv la mânăstire unde este îngrijit până la sfârşitul vieţii din 7 mai 2000.

Opera artistică este continuată de ucenicii părintelui, părintele Calinic Morar fiind cel care îi ia locul în fruntea atelierului şcoală şi organizează mai multe expoziţii în Germania, Belgia, Italia, Austria şi Franţa.

Este meritul părintelui Calinic de a revoluţiona tehnica picturii pe sticlă pictând pe suport transparent în stil bizantin cult. Iconostasul bisericii noi de la Sâmbăta este primul din lume care are icoanele pictate pe sticlă, dar în stil tradiţional, după canoanele bizantine ale Bisericii Ortodoxe.

Description: pescuireDetaliu vaa

Foto. 4.8. „Pescuirea minunată” (detaliu), icoană pe sticlă de Timotei Tohăneanu.

Tot părintele Calinic pictează icoane prăznicar pe lemn, icoane pentru tâmple de biserică, prapori, epitafuri pe pânză şi chiar scene în frescă după o tehnică pe care şi-a însuşit-o în mai multe stadii de pregătire la Sf. Munte Athos.

O preocupare tot mai frecventă în ultima perioadă a atelierului de pictură este pictarea pe suport metalic a chipului Domnului Iisus Hristos răstignit pentru troiţe din lemn, troiţe pe care le întâlneşti mai la tot pasul, pe marginea drumului, la intersecţii, la porţi şi în curţile caselor din Ţara Făgăraşului.

În plus, tinerii cu talent artistic pot face un stadiu de pregătire în atelierul de aici pentru a deprinde tehnicile picturii pe sticlă şi a se familiariza cu stilul de pictură de la Sâmbăta.

Printre preocupările cele mai noi este şi amenajarea unui nou atelier – expoziţie, deschis vizitatorilor şi celor care îşi doresc pentru acasă copii după icoane vechi sau icoane realizate în noua tehnică de aici.

Description: Iconostas seara 7 final

Foto. 4.9. Iconostasul bisericii noi pictat pe sticlă de părintele Calinic Morar.

Foto. 4.10. Atelierul de pictură.

Aşa cum spunea şi mitropolitul ctitor, artiştii de astăzi de aici, ca şi cei din vechime au fost creatori de artă, „pe  măsura priceperii şi a simţirii lor, aceiaşi care au creat doinele, poeziile populare, Mioriţa, colindele, legenda Meşterului Manole, inegalabilele costume naţionale şi dansurile, tot atâtea arte care întrec cu mult puterea de creaţie a «intelectualilor», făcând dovada că geniul, dincolo de ceea ce numim «cultura», e şi altceva, şi că însăşi «cultura» poate fi şi este şi altceva decât ştim noi, modernii”.